Un articol publicat pe 6 martie 2017 pe site-ul extremetech.com mi-a stârnit o bănuială. În esenţă se spune că nava spaţială NASA MAVEN, cea care orbitează planeta Marte pentru a-i studia atmosfera, era pe punctul de a intra în coliziune cu satelitul natural al lui Marte, Phobos, dar NASA a reuşit în ultima clipă să evite coliziunea.
Phobos este unul din doi sateliți ai lui Marte, celălalt fiind Deimos. Phobos a atras atenţia specialiştilor cu ani în urmă, ca urmare a fotografiilor luate de un satelit lansat de Agenția Spațială Europeană (ESA), în care s-au observat linii drepte de cratere şi două cavități tubulare de mari dimensiuni, din care ieşeau gaze.
Caracteristicile observate pe Phobos erau atât de bizare, încât Rusia a încercat să lanseze o sondă specială, Phobos Grunt, care să ajungă pe Phobos și să efectueze o serie de teste suplimentare. În mod surprinzător, sonda rusească nu a ajuns mai departe de orbita Pământului, şi asta pentru că, aşa cum au declarat ruşii, sonda nu a funcționat din cauza unui chip de computer corupt și a unei „interferențe radar puternice” în timpul lansării sale. Cuvântul „sabotaj” a fost vehiculat în mass-media.
Nu a fost prima dată când Rusia (și alte națiuni) au experimentat eșecuri ciudate al unor sonde spaţiale trimise spre Marte. Satelitul sovietic Phobos II, atunci când se apropia de planeta Marte, a reuşit să facă o fotografie a unui nave necunoscute de aproximativ 16 km lungime. Apoi, sonda spaţială s-a defectat.
Dar, lucrurile nu se opresc aici. Sateliţii marţieni Phobos şi Deimos nu au fost descoperiţi decât abia în 1877 de către astronomul american Asaph Hall. De ce a durat atât de mult timp ca aceşti sateliţi să fie descoperiţi? Astronomii, cu tehnologia telescopului, ar fi putut s-o facă încă din secolul al XVIII-lea, dar n-au reuşit. E adevărat că autorul Jonathan Swift, cu 150 de ani înainte, a vorbit de cei doi sateliţi, în „Călătoriile lui Gulliver”, reuşind să ghicească perioadele lor orbitale cu o precizie uimitoare (vedeţi articolul meu din 2011: Cum de a reuşit Jonathan Swift în “Călătoriile lui Gulliver” (1726) să ştie de existenţa sateliţilor lui Marte, cu 150 de ani înaintea descoperirii lor?).
Astronomul rus Şklovski a presupus că, din moment ce sateliţii marţieni au fost descoperiţi atât de târziu, deşi exista tehnologia pentru a fi observaţi de cel puţin 2 secole, cineva i-a pus acolo, lângă planeta Marte, după care Asaph Hall i-a descoperit.
Aşadar, revenind la ştirea originală de pe site-ul extremetech.com, îmi pun următoarea întrebare: nu cumva NASA a dus sonda spaţială MAVEN pentru a exploara pe ascuns şi cât mai aproape satelitul Phobos, iar nouă ni s-a spus o altă poveste? Ce ştie NASA despre acest satelit misterios?
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869 - Cont EURO: RO62INGB0000999917684738
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025