Un articol publicat pe 6 martie 2017 pe site-ul extremetech.com mi-a stârnit o bănuială. În esenţă se spune că nava spaţială NASA MAVEN, cea care orbitează planeta Marte pentru a-i studia atmosfera, era pe punctul de a intra în coliziune cu satelitul natural al lui Marte, Phobos, dar NASA a reuşit în ultima clipă să evite coliziunea.
Phobos este unul din doi sateliți ai lui Marte, celălalt fiind Deimos. Phobos a atras atenţia specialiştilor cu ani în urmă, ca urmare a fotografiilor luate de un satelit lansat de Agenția Spațială Europeană (ESA), în care s-au observat linii drepte de cratere şi două cavități tubulare de mari dimensiuni, din care ieşeau gaze.
Caracteristicile observate pe Phobos erau atât de bizare, încât Rusia a încercat să lanseze o sondă specială, Phobos Grunt, care să ajungă pe Phobos și să efectueze o serie de teste suplimentare. În mod surprinzător, sonda rusească nu a ajuns mai departe de orbita Pământului, şi asta pentru că, aşa cum au declarat ruşii, sonda nu a funcționat din cauza unui chip de computer corupt și a unei „interferențe radar puternice” în timpul lansării sale. Cuvântul „sabotaj” a fost vehiculat în mass-media.
Nu a fost prima dată când Rusia (și alte națiuni) au experimentat eșecuri ciudate al unor sonde spaţiale trimise spre Marte. Satelitul sovietic Phobos II, atunci când se apropia de planeta Marte, a reuşit să facă o fotografie a unui nave necunoscute de aproximativ 16 km lungime. Apoi, sonda spaţială s-a defectat.
Dar, lucrurile nu se opresc aici. Sateliţii marţieni Phobos şi Deimos nu au fost descoperiţi decât abia în 1877 de către astronomul american Asaph Hall. De ce a durat atât de mult timp ca aceşti sateliţi să fie descoperiţi? Astronomii, cu tehnologia telescopului, ar fi putut s-o facă încă din secolul al XVIII-lea, dar n-au reuşit. E adevărat că autorul Jonathan Swift, cu 150 de ani înainte, a vorbit de cei doi sateliţi, în „Călătoriile lui Gulliver”, reuşind să ghicească perioadele lor orbitale cu o precizie uimitoare (vedeţi articolul meu din 2011: Cum de a reuşit Jonathan Swift în “Călătoriile lui Gulliver” (1726) să ştie de existenţa sateliţilor lui Marte, cu 150 de ani înaintea descoperirii lor?).
Astronomul rus Şklovski a presupus că, din moment ce sateliţii marţieni au fost descoperiţi atât de târziu, deşi exista tehnologia pentru a fi observaţi de cel puţin 2 secole, cineva i-a pus acolo, lângă planeta Marte, după care Asaph Hall i-a descoperit.
Aşadar, revenind la ştirea originală de pe site-ul extremetech.com, îmi pun următoarea întrebare: nu cumva NASA a dus sonda spaţială MAVEN pentru a exploara pe ascuns şi cât mai aproape satelitul Phobos, iar nouă ni s-a spus o altă poveste? Ce ştie NASA despre acest satelit misterios?
