De ce folosea mişcarea legionară română învăţături creştine total incompatibile cu celelalte ideologii promovate?
Spuneam într-un editorial scris în ianuarie 2010 (https://www.lovendal.ro/wp52/legionarismul-drumul-de-la-misticism-la-violenta-sau-de-ce-nu-cred-deloc-in-legionarism/) de ce mi se pare a fi fariseism creştinismul promovat de mişcarea legionară. Nu poţi în acelaşi timp să întorci şi celălalt obraz când te jigneşte cineva (aşa cum ne îndemna Iisus), dar să şi dai cu pumnul (aşa cum legionarii promovau). Vreau să fiu bine înţeles (pentru că ştiu că sunt fanatici admiratori ai Mişcării Legionare): nu am nimic cu legionarii, însă nu pot fi de acord cu unele sale principii (folosirea violenţei), indiferent de sursa originală a violenţei. Apostolii lui Iisus şi urmaşii săi n-au impus (în primele 3 secole) învăţăturile creştine cu forţa în lume, ci folosind doar puterea cuvântului şi a exemplului. Dacă legionarii ar fi urmat şi ei acelaşi model, m-aş fi închinat în faţa lor şi mi-aş fi scos pălăria. Dar ei au folosit pistoale şi bombe pentru a-şi impune ideile…
Pe de altă parte, observ nişte contradicţii majore în doctrina legionară. Credinţa religioasă avea ca scop să acopere, să justifice şi chiar să absolve faptele mişcării legionare. Legionarii chiar au încercat să atragă de partea lor pe unii din reprezentanţii Bisericii Ortodoxe, dar şi folosirea multor simboluri religioase creştine. Chiar titulatura adoptată, „Legiunea Arhanghelului Mihail” avea menirea de a crea membrilor săi aureola de „luptători pentru creştinism”. Astfel, creştinismul a devenit instrumentul cel mai potrivit pentru captarea maselor de populaţie din perioada interbelică.
Dar, dacă ne gândim mai bine, printre altele, mişcarea legionară promovează şi antisemitismul (ura împotriva evreilor), dar şi naţionalismul, ambele fiind incompatibile cu învăţăturile originale ale lui Iisus. Nicăieri în Noul Testament, nu găsim vreun fragment în care să se spună: „urâţi-vă duşmanii” sau „iubiţi doar o singură naţie”, ci din contra, se spune „iubiţi-vă duşmanii şi pe toată lumea”. În concluzie, promovând, în acelaşi timp, simbolul creştine („Arhanghelul Mihail”), cu ideologii ce sunt total străine creştinismului timpuriu şi original (violenţa, ura împotriva unor naţii etc.), mişcarea legionară română n-a fost decât una duplicitară şi contradictorie. Şi eu nu pot să sufăr fariseismul.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Spuneam într-un editorial scris în ianuarie 2010 (https://www.lovendal.ro/wp52/legionarismul-drumul-de-la-misticism-la-violenta-sau-de-ce-nu-cred-deloc-in-legionarism/) de ce mi se pare a fi fariseism creştinismul promovat de mişcarea legionară. Nu poţi în acelaşi timp să întorci şi celălalt obraz când te jigneşte cineva (aşa cum ne îndemna Iisus), dar să şi dai cu pumnul (aşa cum legionarii promovau). Vreau să fiu bine înţeles (pentru că ştiu că sunt fanatici admiratori ai Mişcării Legionare): nu am nimic cu legionarii, însă nu pot fi de acord cu unele sale principii (folosirea violenţei), indiferent de sursa originală a violenţei. Apostolii lui Iisus şi urmaşii săi n-au impus (în primele 3 secole) învăţăturile creştine cu forţa în lume, ci folosind doar puterea cuvântului şi a exemplului. Dacă legionarii ar fi urmat şi ei acelaşi model, m-aş fi închinat în faţa lor şi mi-aş fi scos pălăria. Dar ei au folosit pistoale şi bombe pentru a-şi impune ideile…
