Experienţele din apropierea morţii (NDE) pot fi explicate doar prin prezenţa spiritului deasupra materiei

Experienţele din apropierea morţii (Near Death Experiences, în limba engleză, aşa că am să folosesc în acest articol prescurtarea consacrată peste tot în lume – NDE) sunt experienţe realistice, profunde şi care pot schimba radical viaţă al oamenilor care au fost fiziologic sau psihologic în apropierea morţii. Ele apar în timpul unui stop cardiac sau al unei come, din cauza deteriorării funcţiilor neurologice, a intoxicărilor sau a asfixiei. Aceste experienţe pot apărea, de asemenea, şi ca urmare a altor evenimente, ca electrocutări, complicaţii ale operaţiilor sau pierderi masive de sânge. Totodată, ele se mai ivesc şi în cazul accidentelor grave sau a bolilor, în care indivizii le e frică că s-ar putea să moară.

Cercetările efectuate în SUA şi Germania au arătat că 4,2% din populaţie au raportat că au avut parte de NDE, estimându-se că mai mult de 25 de milioane de indivizi s-au confruntat cu asemenea experienţe în ultimii 50 de ani. Totodată, aceste studii au arătat că NDE nu sunt influenţate de religie, rasă, statutul economic sau de nivelul de educaţie. Asta în ciuda unor opinii conform cărora experienţele din apropierea morţii ar fi experienţe religioase…dar ele nu sunt altceva decât percepţii individuale. Căci, de NDE au avut parte şi oameni care nu cred în religie (agnosticii sau ateii).

Ce se întâmplă în timpul NDE?

Deşi detaliile diferă, NDE sunt caracterizate printr-o serie de caracteristici principale. Cea mai des întâlnită senzaţie al celor ce au experimentat apropierea morţii este senzaţia părăsirii trupului şi privirea de sus, de la o anumită distanţă, a propriului corp fizic. Chiar şi aşa, conştiinţa, percepţiile, memoriile, emoţiile sunt nealterate, ceea ce înseamnă că ele nu aparţin cu adevărat de creier. În plus, simţurile devin mult superioare: auzul este mult mai clar, iar văzul se extinde până la 360 de grade. De asemenea, fără trupuri fizice, oamenii cu NDE simt că pot trece prin pereţi şi uşi, că sunt liberi să facă ceea ce vor şi că pot citi gândurile oamenilor.

În timpul stopului cardiac, sângele nu mai circulă prin creier. Când se întâmplă acest lucru, activitatea electrică a creierului (măsurată cu ajutorul EKG-ului) dispare după 10-20 de secunde. În această stare, pacientul se află într-o comă profundă. Întrucât funcţiile creierului sunt distruse grav, pacienţii aflaţi în asemenea stare se aşteaptă să nu aibă experienţe mentale lucide şi clare, de care să-şi poată aminti. Şi totuşi, studiile efectuate în cazul supravieţuitorilor stopului cardiac au arătat că aceştia îşi amintesc multe lucruri din perioada în care se aflau în moarte clinică. Aceste studii arată că percepţiile, conştiinţa, gândurile şi sentimentele pot fi experimentate în cazul în care creierul nu arată vreo activitate măsurabilă.

Cum de persoanele oarbe pot să vadă în timpul NDE?

În 1994, cercetătorii Kenneth Ring şi Sharon Cooper au decis să întreprindă un studiu pentru cazurile de NDE al persoanelor oarbe. Astfel, s-ar putea demonstra veridicitatea percepţiilor din timpul NDE. Dacă un orb e capabil să ofere detalii ce le-a perceput în timpul în care era mort clinic, aceasta înseamnă că experienţele din apropierea morţii sunt reale. Cercetătorii au intervievat 31 de indivizi aflaţi în moarte clinică, din care 14 erau orbi din naştere. Din aceşti 31, 10 au avut senzaţia părăsirii trupului fizic şi au putut oferi detalii vizuale, pe care nu le-ar fi ştiut, ei fiind orbi! Rezultatele studiului au fost publicate în anul 1997, iar cei doi cercetători au concluzionat că ceea ce se întâmplă în timpul NDE oferă o perspectivă de percepere a realităţii ce nu depinde de simţurile trupului fizic.

Nu, NDE nu sunt produse de stimularea unor anumite zone din creier!

În ciuda acestor dovezi, mulţi oameni de ştiinţă materialişti se agaţă de ideea că experienţele din apropierea morţii îşi au originea tot în…creier! În 2002, neurologul Olaf Blanke şi colegii săi de la Spitalele Universitare din Geneva şi Lausanne (Elveţia), au descris în prestigioasa revistă ştiinţifică „Nature” cazul unui pacient de 43 de ani, o femeie cu epilepsie. Deoarece crizele ei nu puteau fi controlate cu ajutorul medicamentelor, neurochirurgii au considerat că este necesar să se treacă la următoarea etapă. Astfel, cercetătorii i-au implantat femeii electrozi în lobul temporal drept, pentru a le furniza informaţii despre localizarea zonei epileptogene a creierului, care trebuia îndepărtată chirurgical. Alţi electrozi au fost implantaţi pentru a identifica şi a localiza, prin mijloace de stimulare electrică, zonele creierului care, dacă ar fi fost îndepărtate, ar fi dus la pierderea capacităţilor senzoriale, lingvistice sau chiar la paralizie. O astfel de procedură este deosebit de importantă pentru a cruţa zone importante ale creierului care sunt adiacente zonei epileptogene.

Atunci când au stimulat gyrusul angular (o regiune a creierului din lobul parietal, care se crede că integrează informaţiile senzoriale legate de văz, simţ tactil şi echilibru, oferindu-ne astfel percepţia asupra propriului nostru corp), pacientul a raportat că a simţit că se desprinde de trup, plutind spre tavan, şi îşi putea vedea doar o parte din trup (picioarele şi trunchiul inferior).

Editorii de la „Nature” au mers mai departe, încât să declare triumfător că, în urma acestii unui studiu, s-a putut localiza centrul din creier responsabil pentru NDE şi pentru senzaţia de plutire a trupului fizic. „Este o altă lovitură împotriva celor care cred că mintea şi spiritul sunt oarecum separat de creier”, a declarat psihologul Michael Shermer care încearcă să demonteze toate tipurile de evenimente paranormale. „În realitate, toată experienţa este derivată din creier”, a mai spus el. Concluzie cât se poate de idioată! Dacă unui pacient i s-a reuşit să i se stimuleze din creier senzaţia de plutire a trupului fizic, aceasta nu înseamnă că tuturor li se poate întâmpla acest lucru. Cea mai gravă greşeală e generalizarea rezultatelor unui studiu individual; un studiu serios trebuie realizat pe mii şi zeci de mii de cazuri. Aşa cum spunea şi psihiatrul Bruce Greyson de la Universitatea din Virginia: “Nu putem presupune că dacă prin stimularea electrică a creierului putem induce iluzii de părăsire a trupului fizic, atunci toate aceste senzaţii de părăsire ar fi false.” În plus, cum dracu mai explică cercetătorii senzaţiile vizuale ale orbilor din naştere aflaţi în NDE!?

NDE se datorează lipsei de oxigen? Fals!

Oamenii de ştiinţă materialişti au propus o serie de explicaţii fiziologice ale diferitelor senzaţii percepute în timpul NDE. Psihologul britanic Susan Blackmore a fost propusă ipoteza „morţii cerebrale”: datorită lipsei de oxigen din timpul morţii (anoxie), neuronii din creier responsabili pentru pentru simţul văzului „ard” şi, astfel, se creează iluzia unei lumini strălucitoare (la început), pentru că la final să apară senzaţia de tunel întunecat.

Dar, dacă anoxia joacă un rol central în NDE, atunci toţi pacienţii-supravieţuitori ai stopurilor cardiace ar raporta NDE. Dar studiile arată că doar o parte din pacienţi prezinte simptome de NDE. O altă problemă, e faptul că o parte din cei care au experimentat NDE, nu au semnalat prezenţa unui tunel. În plus, aşa cum a subliniat renumitul cercetător Sam Parnia, unele persoane au raportat NDE, atunci când nu erau bolnave în stadiul terminal şi astfel ar fi avut niveluri normale de oxigen în creierul lor.

Totodată, mai există o chestiune. Atunci când nivelul de oxigen scade semnificativ, pacienţii ale căror plămâni sau inimă nu funcţionează în mod corespunzător experimentează o „stare acută de confuzie”, în care aceştia sunt extrem de confuzi şi agitaţi, memoria lor fiind foarte slabă sau lipsind total. În contrast, oamenii cu NDE experimentează o conştiinţă lucidă, cu procese de gândire bine structurate şi un raţionament clar. Ei au, de asemenea, o memorie excelentă a NDE, care, le rămâne pentru restul vieţii.

Experienţele din apropierea morţii nu sunt nici halucinaţii…

Aşadar, dacă anorexia nu e responsabilă pentru NDE, atunci ce sunt aceste experienţe? Simple halucinaţii? Să ne uităm la exemplul de halucinaţii care poate rezulta din ingerarea ketaminei. La doze mici, ketamina este un agent anestezic care poate induce halucinaţii şi sentimentul de a plutire în afara corpului. Ketamina este gândit pentru a acţiona în primul rând prin inhibarea receptorilor NDMA (N-metil-D-acid aspartic), care, în mod normal, sunt legate de glutamat, cel mai mare mesager chimic excitator din creierul uman. Psihiatrul Karl Jensen a speculat că blocarea receptorilor NMDA poate induce o NDE. Dar experienţele cu ketamină sunt adesea înfricoşătoare, producând imagini ciudate; cei mai mulţi dintre utilizatorii de ketamină îşi dau seama că experienţele produse de acest medicament sunt iluzorii. În schimb, cei care au avut NDE sunt ferm convinşi de realitatea a ceea ce au experimentat. În plus, multe dintre caracteristicile de bază ale NDE nu sunt asociate cu ketamina.

…şi nici nu se aseamănă cu epilepsia

Neurologul Michael Persinger a susţinut că el şi colegii săi au reuşit să producă toate caracteristicile majore ale NDE prin stimularea magnetică transcraniană (TMS) din lobii temporali. Persinger se bazează pe premiza că activitatea anormală în lobul temporal poate declanşa NDE. Cu toate acestea, o trecere în revistă a literaturii privind epilepsia indică faptul că trăsăturile de bază ale NDE nu sunt asociate cu crizele epileptice situate în lobii temporali.

Concluzii generale

Studiile ştiinţifice privind NDE, efectuate de-a lungul ultimelor decenii, indică faptul că funcţiile creierului pot fi experimentate independent de corp, la un moment în care activitatea creierului este foarte afectată sau aparent absentă (cum ar fi în timpul stopului cardiac). Unele dintre aceste studii demonstrează că oamenii orbi pot avea percepţii veridice atunci când experimentează detaşarea de propriul corp în timpul NDE. Alte investigaţii arată că experienţele din apropierea morţii pot duce la modificări profunde psihologice şi spirituale. Aceste constatări contestă puternic opinia din lumea medicală conform căreia mintea şi conştiinţa sunt rezultatul doar al activităţii creierului. După cum am văzut, o astfel de concepţie nu poate explica ceea ce se întâmplă în timpul NDE.

Studiile NDE sugerează, de asemenea, că, după moartea fizică, mintea şi conştiinţa pot continua la un nivel transcendent al realităţii, care în mod normal, nu este accesibil simţurilor noastre actuale. Inutil să mai spun că acest punct de vedere este total incompatibil cu credinţa materialiştilor şi ateiştilor conform cărora lumea materială este singura realitate.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.