Într-o carte scrisă de germanul H. Helmuth cu titlul de „Volks Naturlehre” („Învăţătura poporului privind natura”), şi apărută la începutul secolului al XIX-lea, este prezentată ideea că în sistemul nostru solar ar locui extratereştri. Iată traducerea originală făcută în limba română veche a secolului al XIX-lea, căci această carte a apărut şi la noi în ţară, aproximativ în aceeaşi perioadă:
„Planetele prea mult se aseamănă cu globul nostru pământesc. Ele toate aşişderea se luminează şi se încălzesc de la Soare, ca şi Pământul…Precum se schimbă ziua şi noaptea pre Pământ, aşa se schimbă şi în planete. Pământul are o lună care îl luminează noaptea, iară Joia are patru şi Saturnul şapte luni. Pământul este încongiurat de atmosferă şi urme de acelea vedem şi la planete. Drept aceea adevărat este că între planete şi între trupurile cele pământeşti foarte mare asemănare este. Şi fiindcă Pământul se lăcuieşte de făpturi vie şi înţelegătoare, în celelalte planete încă trebuie să fie făpturi înţelegătoare. Cine ar tăgădui aceasta, tocmai aşa de nebuneşte ar lucra ca şi acela carele ar zări de departe oraşe şi sate şi pentru că nu poate vedea lăcuitorii dintr-însele, ar zice că oraşele şi satele acelea nu au vreun lăcuitor!”
Dar orizontul gândirii era întru totul deschis: analogia era condusă şi mai departe, depăşind limitele sistemului nostru solar şi vizând universul nemărginit:
„Iară fiindcă despre aceea nu ne putem îndoi cu gândul cum că în planetele care se învârtesc pe lângă Soarele nostru lăcuiesc făpturi vie şi înţelegătoare, despre acestea încă nu trebuie să credem că doară în planetele cele de pre lângă alţi sori nu ar lăcui făpturi vie şi înţelegătoare.”