Ateismul se înşeală amarnic: viaţa e prea complexă pentru a nu fi creată de o “Inteligenţă Superioară”
Problema originii vieţii este una foarte complexă şi de-a lungul timpul s-au înfruntat două tabere: creaţioniştii (ce cred că totul, inclusiv viaţa, a fost creat şi plănuit de către Dumnezeu) şi evoluţioniştii (care cred că viaţa a apărut din întâmplare). În acest articol, voi prezenta câteva citate din oameni de ştiinţă renumiţi (mulţi dintre ei chiar ateişti sau agnostici), prin care ei îşi expun îndoiala că viaţa ar fi putut apare şi evolua din întâmplare.
Ateiştii recunosc existenţa unui „plan” a Universului şi a vieţii
Expertul în biologie moleculară, Dr. Michael Denton, cunoscut drept agnostic, spunea referindu-se la mecanismele din fiinţele vii:
„Chiar şi tehnologia cea mai avansată pe care o avem noi în prezent păleşte dacă ne raportăm la nivelul de inteligenţă şi de complexitate oferit de maşinăria moleculară a vieţii (…) Ar fi o iluzie să credem că noi cunoaştem în prezent mai mult decât o mică parte din întreaga maşinărie biologică. Cu fiecare cercetare efectuată, sunt dezvăluite forme de complexitate a vieţii şi mai avansate”.
Profesorul Richard Dawkins, unul dintre principalii promotori ai ateismului, recunoştea şi el, într-un moment de sinceritate că:
„Am văzut că fiinţele vii sunt prea minunat „construite” pentru a ajunge la existenţă din întâmplare”.
Astfel, chiar şi cel mai fervent dintre ateişti recunoaşte că „planul”, „construcţia” se află la baza creării Universului şi a vieţii, deşi nu vrea să recunoască existenţa Constructorului sau a Planificatorului. Dar, pentru un om religios totul este clar: „planul” vieţii şi a Universului a fost realizat de către Dumnezeu.
Selecţia naturală nu produce informaţii noi
Viaţa este construită pe informaţii care sunt conţinute în moleculele eredităţii, ADN-ul. Ateistul Dawkins susţine faptul că selecţia naturală şi mutaţiile („forţele oarbe ale fizicii” cum le numeşte el) oferă tot mecanismul pentru a produce mari cantităţi de informaţii responsabile de „construcţia” fiinţelor vii.
Ar putea mutaţiile produce noi informaţii? Răspunsul este clar NU! Dr. Lee Spetner, de la Universitatea Johns Hopkins, o autoritate recentă, ne explică de ce într-o carte de a sa recentă:
„În acest capitol am să vă dau câteva exemple de evoluţii, în special mutaţii şi am să vă arăt că toată cantitatea de informaţii n-a crescut (… Din toate studiile citite până în prezent, n-am găsit niciun exemplu despre o mutaţie care să adauge informaţii (…) Toate mutaţiile care au fost studiate la nivel molecular arată că informaţiile genetice au scăzut şi nu au crescut (…) Noua teorie darwiniană presupune că ar putea explica cum a fost construită viaţa prin evoluţie. Diferenţa biologică fundamentală dintre un om şi o bacterie este informaţia pe care ea o conţine. Genomul uman are mai multe informaţii decât genomul bacteriei. Dar informaţiile nu pot fi construite prin mutaţii, prin care se pierd informaţii. O afacere nu poate face profit, pierzând în acelaşi timp bani”.
Aşadar, mutaţiile nu pot funcţiona ca mecanism pentru explicarea evoluţiei vieţii.
Maşinăriile complexe din interiorul vieţii
Dar există şi o altă problemă mai complicată. Oamenii de ştiinţă au descoperit că în interiorul unei celule se află mii de „maşinini biochimice”. Toate aceste „maşini” trebuie să lucreze simultan, căci altfel celula nu ar putea funcţiona. Lucruri care se credeau a fi simple mecanisme, s-au dovedit a fi extrem de complicate. Din moment ce viaţa s-a clădit pe aceste „maşini”, ideea apariţiei spontane a vieţii şi evoluţiei naturale este absolut ridicolă. Biochimistul Dr. Michael Behe explică:
„În interiorul celulelor se află sisteme de o complexitate incredibilă. Concluzia conform căreia viaţa a fost creată de o inteligenţă este una şocantă pentru secolul în care trăim, în care am fost obişnuiţi cu ideea că viaţa este rezultatul simplu al legilor naturale”.
Într-adevăr, avem parte de o problemă! Cu cât studiem mai detaliat procesele moleculare ale vieţii, cu atât ne dăm seama că totul devine din ce în ce mai complicat şi cu atât realizăm faptul că viaţa nu s-ar fi putut ivi din ea însăşi. Maşinăriile complexe ale chimiei vieţii ar fi trebuit să fie acolo încă de la începutul vieţii.
Maşinăria primelor celule nu putea apare aleator!
Unii ateişti insistă pe ideea că maşinăria primei celule ar fi apărut din pură întâmplare. De exemplu, spun ei, trăgând nişte litere la întâmplare dintr-o pălărie, putem uneori să extragem un cuvânt simplu ca de exemplu „SAC”. Aşa că, ţinând cont de perioadele imense de timp, de ce n-ar fi putut ca informaţiile să apară în mod aleator?
La acest argument, se pot spune următoarele lucruri:
– ce înseamnă cuvântul „SAC” pentru un chinez sau un german? Nimic. Ideea e că o ordine a literelor n-are nicio valoare dacă nu există o convenţie lingvistică şi un sistem de traducere care s-o facă plină de înţeles. Într-o celulă există un asemenea sistem. ADN-ul fără un sistem de limbaj sau de traducere n-are niciun sens, la fel cum şi aceste sisteme fără ADN n-ar putea lucra.
– maşinăria pentru traducere sau limbaj, care citeşte ordinea literelor în ADN, este ea însăşi specificată de către ADN. Aceasta înseamnă că e nevoie de încă o maşină, pentru ca viaţa să poată exista.
Pot informaţiile să apară din non-informaţii? Categoric NU!
Dr. Werner Gitt, directorul Institului Federal German de Fizică şi Tehnologie, spune că în mod clar ştiinţa este sigură de faptul că informaţiile nu pot apărea întâmplător din haos. Pentru a se produce informaţii, e nevoie de mai multe informaţii şi, în final, informaţiile reprezintă rezultatul unei inteligenţe:
„Un sistem de cod este întotdeauna rezultatul unui proces mental (necesită o inteligenţă sau un inventator). Trebuie subliniat faptul că materia nu poate să genereze un asemenea cod. Toate experienţele indică faptul că e nevoie de o gândire, care este exercitată voluntar prin liberă voinţă, cogniţie şi creativitate (…) Nu există niciun proces natural prin care materia să dea naştere la informaţii, şi niciun proces fizic sau fenomen material cunoscut care să poată face acest lucru”.
Care e sursa primară a inteligenţei? Dumnezeu
Astfel, de aici putem deduce că uriaşa cantitate de informaţii din fiinţele vii trebuie să fi provenit dintr-o inteligenţă, care este cu mult superioară inteligenţei noastre. Unii ar putea spune că o asemenea inteligenţă superioară ar trebui şi ea să aibă drept sursă o inteligenţă şi mai superioară. Şi aşa am putea merge cu raţionamentul până la infinit….dar e inutil. Oricum nu chiar până la infinit, căci sursa primară trebuie să fie o inteligenţă infinită, deasupra inteligenţei noastre finite. Iar această inteligenţă infinită, fără limitări ale timpului şi spaţiului, nu poate fi decât Dumnezeu.
Marea majoritate a oamenilor de ştiinţă nu-şi doresc o fiinţă supranaturală care să afecteze natura
Aşadar, care din aceste posibilităţi sunt mai rezonabile? Faptul că materia a existat dintotdeauna sau a intrat în existenţă singură fără niciun motiv, din întâmplare şi apoi s-ar fi aranjat singură în sisteme informaţionale extrem de complexe, în ciuda faptului că nu există dovezi ştiinţifice pentru acest lucru? Sau poate că o fiinţă cu o inteligenţă infinită a creat sistemele informaţionale pentru ca viaţa să existe? Alegeţi voi varianta cea mai logică şi mai probabilă. Răspunsul pare evident, dar de ce nu toţi oamenii de ştiinţă îl acceptă? Acelaşi Dr. Michael Behe de care am vorbit mai sus explică:
„Mulţi oameni, aici incluzând oameni de ştiinţă importanţi şi extrem de respectaţi, nu vor ca să existe altceva dincolo de natură. Ei nu vor o fiinţă supranaturală care să afecteze natura, indiferent cât de mică sau de constructivă ar putea fi interacţiunea. Cu alte cuvinte, ei au un ataşament filozofic a priori faţă de ştiinţă, comportament care le restricţionează ce fel de explicaţii pot accepta despre lumea fizică. Uneori, acest lucru duce către un comportament ciudat”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Problema originii vieţii este una foarte complexă şi de-a lungul timpul s-au înfruntat două tabere: creaţioniştii (ce cred că totul, inclusiv viaţa, a fost creat şi plănuit de către Dumnezeu) şi evoluţioniştii (care cred că viaţa a apărut din întâmplare). În acest articol, voi prezenta câteva citate din oameni de ştiinţă renumiţi (mulţi dintre ei chiar ateişti sau agnostici), prin care ei îşi expun îndoiala că viaţa ar fi putut apare şi evolua din întâmplare.
