Constatare şoc a cercetătorilor: exploziile de raze gamma sunt foarte dese în Univers, aşa că sunt şanse mici de a exista viaţă complexă în altă parte! Acelaşi lucru vă spun şi eu de ani întregi…

Universul ar putea fi un loc mai singuratic decât se credea anterior. Din cele aproximativ 100 de miliarde de galaxii observabile din Univers, doar unul din 10 poate susține viața complexă care se găseşte pe Pământ, susţin mai mulţi astrofizicieni într-un articol publicat pe site-ul sciencemag.org. Peste tot, exploziile stelare cunoscute sub numele de exploziile razelor gamma, șterg în mod regulat orice forme de viață mai elaborate decât microbii. Exploziile, de asemenea, sunt responsabile pentru un Univers lipsit de viață, la miliarde de ani după Big Bang, spun cercetătorii.

„Este într-un fel surprinzător faptul că putem avea viață doar în 10% din galaxii și abia după 5 miliarde de ani„, spune Brian Thomas, un fizician de la Universitatea Washburn din Topeka care nu a fost implicat în această cercetare. „Dar, impresia mea generală este aceea că probabil este adevărat.”

Oamenii de ştiinţă au meditat mult timp asupra faptului dacă o explozie de raze gamma ar putea afecta Pământul. Exploziile au fost descoperite în 1967 de către sateliți destinaţi să monitorizeze testele de arme nucleare. Astfel, s-a aflat că există două tipuri de explozii: exploziile scurte de raze gamma, ce durează mai puțin de o secundă sau două, ele apărând cel mai probabil atunci când două stele neutronice sau găuri negre se prăbuşesc una în cealaltă. Exploziile lungi de raze gamma zeci de secunde și apar atunci când stele masive explodează; deşi ele sunt mai rare decât cele scurte, aceste explozii eliberează de aproximativ 100 de ori mai multă energie.

Exploziile de raze gamma creează un lanț de reacții chimice care ar distruge stratul de ozon din atmosfera unei planete. Cu acest gaz protector căzut, radiațiile ultraviolete ale soarelui ajung pe planeta respectivă, astfel încât viaţa nu ar avea nicio şansă să supravieţuiască.

Doi cercetători, Tsvi Piran (Israel) și Raul Jimenez (Spania) au determinat că densitatea mare de stele din mijlocul galaxiei fac ca planetele din sistemele solare situate la aproximativ 6.500 de ani-lumină de centrul galactic să aibă o șansă de 95% de a suferi o explozie mortală de raze gamma într-un miliard de ani. În general, cercetătorii au ajuns la concluzia că viața este posibilă numai în regiunile exterioare ale galaxiilor mari (propriul nostru sistem solar este de aproximativ 27.000 de ani-lumină de centrul galactic.)

Lucrurile sunt chiar mai sumbre în alte galaxii. Comparativ cu Calea Lactee, majoritatea galaxiilor sunt mici și un nivel slab de „metalicitate” (adică un nivel scăzut de elemente mai grele decât hidrogenul şi heliul); un nivel scăzut de „metalicitate” înseamnă posibilitatea extrem de mare de a a apare explozii de raze gamma. Ca urmare, 90% dintre galaxii au prea multe explozii lungi de raze gamma pentru a susține viața. Şi mai mult decât atât, pentru aproximativ 5 miliarde de ani după Big Bang, toate galaxiile erau astfel, astfel încât exploziile dese de raze gamma a făcut viața imposibilă oriunde în acest Univers.

P.S. Acest articol demonstrează încă o dată că viaţa în altă parte a Universului nu e atât de răspândită pe cât cred unii fani ai extratereştrilor, şi n-ar fi exclus ca ea să fie chiar unică pe acest Pământ. Vă daţi seama, dintr-un foc s-a eliminat 90% din galaxii. Dacă mai aplicăm şi alte criterii complexe, o să vedem că posibilitatea existenţei vieţii în altă parte în Univers este ridicol de mică. De exemplu, existenţa centurii de asteroizi în sistemele planetare. Aşa cum spuneam în acest articol din 2012 (Centura de asteroizi, care ar fi putut susţine apariţia vieţii, e extrem de rară în alte sisteme solare. Încă o dată se confirmă că extratereştrii nu există!), centura de asteroizi care se găseşte între Marte şi Jupiter pare să fie una rar întâlnit în Univers, dincolo de sistemul nostru solar, acest lucru implicând că o viaţă extraterestră complexă ar putea fi la fel de rară. Mai puţin din 4% din sistemele solare cunoscute până în prezent ar putea avea centură de astrozi ca a noastră, spun cercetătorii. Aceste centuri ar putea ajuta evoluţia vieţii, prin aducerea de apă şi elemente chimice pe planetele solide. Aşadar, mai eliminăm încă 96% din totalul stelelor din cele 10% de galaxii ce ar putea găzdui viaţa. Sau, cum spuneam într-un articol tot din 2012 (NASA a descoperit în galaxie materie extrasolară ce nu seamănă cu a noastră. Suntem unici?), o navetă spaţială NASA a descoperit o materie din afara sistemului solar care nu se aseamănă cu materia din interiorul sistemului nostru solar; se pare că ea este deficientă în oxigen. Dacă în alte sisteme solare, oxigenul necesar vieţii se găseşte tot la fel de rar, atunci probabilitatea existenţei vieţii şi în alte părţi devine din ce mai mică. Aplicând şi alte criterii, vă garantez eu că procentul devine infim.

Pentru că am auzit de multe ori, mi se pare stupid să se vină cu argumente de genul „Universul e atât de mare! Nu se poate să fim singuri!” Ba se poate! Viaţa nu depinde de mărimea unui spaţiu; ea se dezvoltă doar dacă există toate condiţiile necesare, iar acestea sunt extrem de multe şi de complexe.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.