Site de secrete, stiinta si metafizica

Evoluţionismul, o mare minciună (partea 2): toate speciile au apărut dezvoltate complet, şi nu au evoluat

53 34

Vorbeam în prima parte a articolului trecut (Evoluţionismul, o mare minciună (partea 1): selecţia naturală nu înseamnă evoluţionism) despre cum mulţi dintre noi facem confuzie între evoluţionism şi selecţia naturală. În cea de a doua parte a articolului, vom vorbi despre gene, iar cei care au puţine noţiuni de biologie, puţine informaţii ar fi extrem de necesare.

Ce reprezintă, de fapt, genele?

Ceea ce noi numim “gene” nu reprezintă altceva decât secvenţe de molecule de ADN. ADN-ul, sau codul genetic, este compus din “corzi” moleculare de diverşi acizi nucleici (“litere chimice”) ce sunt aranjaţi într-o secvenţă specifică, la fel cum se găsesc literele în cuvinte şi propoziţii. Această secvenţă de acizi nucleici din ADN este cea care dictează celulelor corpului nostru cum să construiască diverse proteine, ţesuturi sau organe (ca nasul, ochiul, creierul etc.). Dacă acizii nucleici din codul genetic nu se află într-o secvenţă corespunzătoare, atunci trupul nostru va avea probleme serioase de sănătate sau va rezulta chiar moartea.

ADN-ul vechilor celule direcţionează formarea ADN-ului în noile celule

Nu există nicio lege ştiinţifică care să arate de ce acizii nucleici au o secvenţă anume. Orice acid nucleic se poate lega de oricare altul. Singurul motiv pentru care acizii nucleici se găsesc într-o secvenţă anume în ADN-ul celulelor corpului nostru se datorează faptului că această secvenţă se găsea în “ADN-ul tată”. Atunci când celulele se formează în corpul nostru, ADN-ul vechilor celule direcţionează formarea ADN-ului în noile celule.

O carte de bucătărie nu se poate transforma în carte de astronomie!

Printre evoluţionişti există credinţa precum că, în milioane de ani, radiaţiile şi alte forţe de mediu ar produce destule mutaţii întâmplătoare care să apară în structura secvenţială a codului genetic al unei specii, astfel încât secvenţe cu totul noi ale unor gene cu totul noi vor dezvolta formarea unor trăsături, organe şi structuri biologice cu totul noi, asupra cărora selecţia naturală se poată acţiona.

Dar ia să judecăm puţin. Aceste “litere chimice” cum au mai fost denumite formează cuvinte, fraze, şi astfel rezultatul final al acestei secvenţe va fi o adevărată carte. Evoluţioniştii ne spun că dintr-o carte de bucătărie, se poate schimba ordinea literelor, şi în final să rezulte o carte de astronomie! Puteţi crede o asemenea aberaţie!? Şi dacă acea “carte” ar fi o fiinţă vie, toate aceste schimbări aleatoare ar duce în mod categoric la moartea ei.

Asemenea schimbări, ca transformarea unei cărţi în altă carte, sau a ADN-ului unei specii în ADN-ul altei specii, în special a unei specii complexe, pur şi simplu nu pot apărea întâmplător. Şi aceasta, întrucât ar necesita o planificare inteligentă pentru a schimba ADN-ul unei specii mai simple într-un ADN al unei specii mai complexe.

Radiaţiile nu sunt atât de inteligente pentru a crea noi gene!

Da, e adevărat că există materia chimică şi biologică pentru a se crea noi gene în fiecare specie, dar problema este că forţele aleatoare ale naturii (de exemplu, radiaţiile) nu au abilitatea de a rearanja acele materiale chimice şi biologice, pentru a crea noi gene pentru caracteristici cu totul noi. Mutaţiile au doar abilitatea de a produce variaţii ale caracteristicilor deja existente. Este clar că ar fi necesară o manipulare inteligentă a materialului genetic (prin inginerie genetică) pentru a transforma un peşte în om. Iar forţele aleatoare ale naturii nu au o asemenea inginerie genetică!

“ADN-ul gunoi” nu e atât de gunoi cum credeau evoluţioniştii!

Dar, ce reprezintă acele gene ce nu sunt necesare pentru construcţia proteinelor din celule, adică aşa-numitul “ADN gunoi”? Evoluţioniştii cred că acele segmente de “ADN gunoi” au fost cândva folositoare într-un trecut evoluţionist, dar acum au devenit “stricate” şi nu mai pot fi folosite în procesul construcţiei. Evoluţioniştii cred că aceste segmente de gene “stricate”, într-ozi, prin mutaţii întâmplătoare, vor evolua în gene cu totul noi. Dar cât de mult se înşeală ei! Ultimele descoperiri ştiinţifice arată faptul că “ADN-ul gunoi” nu este chiar “gunoi”! Noi eram cei ignoranţi, pentru că nu ne dădeam seama cât de folositoare sunt aceste segmente de ADN. Cercetări ştiinţifice recente, ca cele publicate în revista Nature, arată faptul că genele “stricate” de ADN sunt foarte folositoare şi esenţiale în activităţile intracelulare.

Şi chiar dacă aceste segmente de ADN ar fi fost cu adevărat inutile, mutaţiile întâmplătoare n-ar putea niciodată să le transforme în gene cu totul noi. Ia gândiţi-vă: cum ar putea ca energia unui cutremur să creeze case şi clădiri cu totul diferite faţă de cele existente, doar prin rearanjarea aleatoare a structurilor caselor şi clădirilor actuale. Susţinerea de către evoluţiomişti, cu încăpăţânare până la absurd, a teoriei forţelor naturii care ar putea ea singură rearanja (absolut întâmplător) ADN-uri şi gene este una cu totul ridicolă.

Cum ar fi putut animalele să mănânce dacă unui sistem digestiv i-ar fi necesar milioane de ani pentru o evoluţie completă?

O altă logică absurdă a evoluţioniştilor este dată de evoluţia organelor. Un organ al unei fiinţe, pe jumătate evoluat, ar trebui să aştepte milioane de ani de mutaţii întâmplătoare pentru a deveni “complet”, acest lucru constituind un obstacol pentru specii în teoria selecţiei naturale. Căci întrebarea care se pune e bine întemeiată: cum ar fi putut speciile să supravieţuiască milioane de ani, în timp ce organelor lor vitale sau necesare erau încă în curs de formare!?

De exemplu, să răspundă evoluţioniştii la întrebarea: cum ar fi putut animalele să respire, să mănânce sau să se reproducă, dacă organele lor respiratorii, digestive şi reproducătoare erau incomplete şi le-ar fi trebuit milioane de ani să devine complete? Şi cum ar fi putut speciile să lupte împotriva microbilor care le puneau viaţa în pericol, dacă sistemul lor imunitar n-ar fi fost complet evoluat?

Toate speciile au apărut dezvoltate complet, şi nu parţial

Omul de ştiinţă Dr. Walt Brown afirmă în cartea sa “Începutul” următoarele: “Toate speciile au apărut dezvoltate complet, nu parţial dezvoltate. Ele arată că au fost proiectate aşa. Nu există exemple de caracteristici pe jumătate dezvoltate, ca de exemplu ochi, piele, artere, vene sau alte organe vitale. Dacă piciorul unei reptile ar fi evoluat în aripa unei păsări, atunci el ar fi devenit un picior rău cu mult înainte de a deveni o aripă bună”.

Continuarea AICI: https://www.lovendal.ro/wp52/evolutionismul-o-mare-minciuna-partea-3-viata-nu-a-aparut-dintr-o-intamplare/

Citiţi partea 4: https://www.lovendal.ro/wp52/evolutionismul-o-mare-minciuna-partea-4-de-ce-trebuie-sa-credem-ca-au-existat-erele-geologice/

Citiţi partea 5: https://www.lovendal.ro/wp52/evolutionismul-o-mare-minciuna-partea-5-veriga-lipsa-din-lantul-evolutiei-n-a-fost-gasita-niciodata/

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie