Trăim într-un Univers cu adevărat straniu: Luna îşi schimbă orbita şi ştiinţa habar n-are de ce!
Într-o lucrare publicată pe Internet de un om de ştiinţă italian, pe nume Lorenzo Iorio (o puteţi găsi AICI în format .pdf http://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1102/1102.0212v3.pdf) se caută explicaţii ştiinţifice la o creştere anormală a excentricităţii orbitale a Lunii. Această creştere a fost constatată într-o recentă analiză a măsurătorilor Lunii realizate cu laserul (Lunar Laser Ranging – LLR) în ultimii 38 de ani.
N-o să intrăm în detalii matematice ale acestei lucrări, dar, în concluzie, s-au încercat toate explicaţiile potenţiale:
(1) Acceleraţia Rindler. Există o mică accelerare în interior, dar ea nu reuşeşte să explice schimbările excentricităţii Lunii.
(2) Acceleraţia Pioneer. Schimbarea din calcule a excentricităţii este mult mai mare decât cea observată.
(3) Modificarea Yukawa. Este o variantă newtoniană, dar, din analiză s-a constatat că nici ea nu produce vreo schimbare a excentricităţii.
(4) Câmpul Lense-Thirring a relativităţii generale. Nu poate explica în niciun caz vreo modificare a orbitei.
(5) Efectele relativităţii generale ale unui sferoid aplatizat. Faţă de celelalte versiuni, ar putea explica, însă doar parţial, o schimbare a excentricităţii Lunii.
(6) Efectele centurii Kuiper. Obiectele din centura Kuiper pot afecta temporar orbita Lunii, dar nu pot explica efectele pe termen lung, întrucât orbita astrului selenar se stabilizează.
(7) Un obiect masiv situat la distanţă. Înainte ca fanii planetei Nibiru să se entuziasmeze, trebuie spus că nici această cauză nu explică schimbarea orbitei Lunii.
De fapt, niciuna din aceste 7 cauze posibile nu pot explica această schimbare. Oricum, din acest document ştiinţific eu trag următoarele concluzii:
– eventuala prezenţă a planetei sau stelei X (Nibiru sau Nemesis) este din ce în ce mai serios luată în considerare de mediile ştiinţifice internaţionale, ceea ce înseamnă că ea nu mai reprezintă un mit, ci chiar o ipoteză de lucru.
– ştiinţa a demonstrat încă o dată că este neputincioasă în a explica fenomenele care guvernează Universul.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
Într-o lucrare publicată pe Internet de un om de ştiinţă italian, pe nume Lorenzo Iorio (o puteţi găsi AICI în format .pdf http://arxiv.org/PS_cache/arxiv/pdf/1102/1102.0212v3.pdf) se caută explicaţii ştiinţifice la o creştere anormală a excentricităţii orbitale a Lunii. Această creştere a fost constatată într-o recentă analiză a măsurătorilor Lunii realizate cu laserul (Lunar Laser Ranging – LLR) în ultimii 38 de ani.
