Stephen Hawking crede că viaţa de apoi este un basm…Vai de capul lui!

8.134 vizualizari

La nicio săptămână de la interviul publicat în „New York Times”, fizicianul britanic Stephen Hawking a acordat un altul, de această dată pentru „The Guardian”.

The Guardian: Aţi spus că nu există niciun motiv să-l invocăm pe Dumnezeu în ceea ce priveşte crearea lumii. Existenţa noastră se rezumă la noroc?

Stephen Hawking : Ştiinţa a prezis că mai multe tipuri de universuri vor fi create spontan, din nimic. Este o chestie de şansă.

The Guardian: OK, deci am fost creaţi. Ce trebuie să facem acum?

Stephen Hawking : Să căutăm ca acţiunile noastre să aibă cea mai mare valoare.

Guardian: În 2009, aţi fost internat în spital. Vă e frică de moarte?

Stephen Hawking : În ultimii 49 de ani, am trăit cu perspectiva unei morţi timpurii. Nu mi-e frică de moarte, dar nici nu mă grăbesc să mor. Am atât de multe lucruri pe care vreau să le fac înainte. Văd creierul drept un calculator care se va opri din funcţionare atunci când componentele sale vor da greş. Nu există raiul sau viaţa de apoi a calculatoarelor stricate; este doar un basm pentru oamenii cărora le e frică de întuneric.

The Guardian: Care sunt cele mai frumoase lucruri din ştiinţă, pentru dumneavoastră?

Stephen Hawking : Ştiinţa e frumoasă atunci când găseşte explicaţii simple pentru fenomene sau când vede conexiuni între diverse observaţii. Exemple ar fi dublul helix din biologie sau ecuaţiile fundamentale din fizică.

Sursa: Gandul.info

Aş dori şi eu să comentez puţin acest interviu. În primul rând, vreau să precizez de la bun început că am destul respect pentru omul de ştiinţă Stephen Hawking, căruia îi accept opiniile, deşi nu sunt deloc de acord cu ele. Cu ce nu sunt de acord, de exemplu, în acest scurt interviu? Cu mai multe afirmaţii, printre care aş aminti:

„Ştiinţa a prezis că mai multe tipuri de universuri vor fi create spontan, din nimic. Este o chestie de şansă.”

Din nimic, nu se poate naşte nimic! Este exact ca şi cum ai afirma că din 0 se poate naşte 2, ceea ce este total absurd. Şi ştiinţific şi filozofic şi din toate punctele de vedere, n-ai cum să faci un lucru din nimic. De exemplu, voi aţi putea construi un ceas din nimic? Acum, pe loc, spontan? Stephen Hawking spune că da. O fi el mare fizician, poate că nu-l înţeleg prea bine, dar am citit şi eu destule cărţi prin care s-a demonstrat că Universul nu se putea naşte din nimic şi evolua într-un lucru atât de complex, doar printr-o simplă şansă. Hazardul e doar o noţiune inventată de oamenii sceptici care nu ştiu să explice lucrurile sau care nu vor să accepte prezenţa unei Fiinţe Superioare pe care mintea omenească n-o poate cuprinde.

„Văd creierul drept un calculator care se va opri din funcţionare atunci când componentele sale vor da greş. Nu există raiul sau viaţa de apoi a calculatoarelor stricate; este doar un basm pentru oamenii cărora le e frică de întuneric.”

Hawking nu crede în viaţa de apoi; era şi normal, ştiindu-se opiniile sale ateiste. Este doar un scepticism lipsit de fundament, căci el, ca fizician, trebuia să ştie faptul că energia nu se poate pierde în spaţiu, ci se transformă. Ce se întâmplă cu mintea omului după moarte? Toate amintirile sale, toate trăirile sale, toată conştiinţa sa? Pur şi simplu dispare?? E total absurd să crezi acest lucru. Dacă tot am ajuns aici, poate ar fi cazul să mai reamintesc încă o dată de teoria biostructurală a academicianului român Eugen Macovschi (https://www.lovendal.ro/wp52/teoria-biostructurala-a-academicianului-roman-eugen-macovschi-teoria-care-demonstreaza-existenta-omului-si-dupa-moarte/) cel care credea că omul poate exista şi după moarte, prin câmpul său noesic (al minţii sale). Între Hawking şi Macovschi, îl voi alege pe academicianul român, şi nu datorită naţionalităţii sale, ci pentru că teoria sa pare mult mai logică şi mai fundamentată, decât opiniile lipsite de substanţă ale fizicianului englez.