Piramida lui Keops a fost folosită pentru ca oamenii să întinerească şi să trăiască mii de ani

Bovis a fost un simplu vizitator francez al piramidei lui Keops. În cantitatea imensă, tone, găsită acolo, el a observat cadavrele câtorva pisici şi ale altor animale mici; se pare că ele s-ar fi rătăcit prin construcţie şi ar fi murit acolo. Corpurile animalelor nu aveau niciun miros şi nu prezentau niciun semn de descompunere, erau mumificate. Bovis a făcut un mic model din lemn al piramidei şi a pus în camera regelui o pisică moartă de curând şi câteva substanţe precum creier de viţel, ce se descompun în mod normal foarte repede. Nici pisica, nici celelalte substanţe nu s-au descompus. Bovis a dedus de aici că ceva din piramidă împiedică descompunerea şi deshidratarea.

Experimentul cu lama care se ascute singură sub piramidă

Karel Drbal, inginer ceh de radio, a citit despre experimentele lui Bovis şi a făcut experienţe cu modele proprii de piramide. A ajuns la concluzia că „există fără îndoială o legătură între spaţiul interior al unei asemenea piramide şi procesele fizice, chimice şi biologice ce se petrec acolo”. Drbal s-a întrebat dacă forma piramidelor concentrează raze electromagnetice sau cosmice sau dacă este vorba de o formă necunoscută de energie, ce provoacă totul. A mai făcut o experienţă. Iată ce relatează Peter Tompkins:

„Când Drbal a pus într-un model de piramidă de vreo 15 centimetri mărime o lamă de ras folosită, a constatat că lama şi-a redobândit ascuţimea iniţială. în acest fel el s-a putut rade cu o lamă Gilette de două sute de ori. Drbal a conchis că spaţiul interior al piramidei a făcut ca cristalele din lama de oţel să revină în situaţia iniţială. Drbal a obţinut de la Oficiul cehoslovac al Patentelor, Patentul nr. 91304 pentru „ascuţitorul de lame piramida lui Keops.”

Dacă este posobil ca cristalele dintr-o lamă să revină la forma iniţială, atunci atomii în sine trebuie să aibă capacitatea de a memora poziţia lor iniţială. La lama de ras ascuţimea însemna starea ei iniţială. Dacă transpunem aceasta la celulele organice, ar putea fi vorba de revenirea celulelor într-o stare în care s-au găsit într-o anumită perioadă a trecutului. S-ar putea ca cei care au construit piramida lui Keops să fi fost capabili să stabilească acest moment, astfel ca celulele să nu revină la starea embrionară, ci să fie la vârsta cea mai propice. Corpul îmbătrânit al unei fiinţe ar putea fi adus în camera regelui din piramida lui Keops, unde s-a petrecut experimentul. Nu ştim cât ar dura o asemenea întinerire, până să fie reluată.

Numai că şederea în piramidă nu era suficientă pentru a provoca întinerirea unui organism. Constatăm că vizitatorii piramidei lui Keops- şi mai ales în camera regelui – nu ies mai tineri, decât înainte din ea. Trebuie să fi existat şi alte elemente importante pentru această procedură, din păcate nu le cunoaştem. Pe baza experienţelor proprii, putem asigura că în camera regelui se transpiră foarte mult şi se pierde multă apă, dacă se stă acolo mai mult de cinci minute. Nu putem spune dacă o asemenea şedere ar putea avea repercusiuni microscopice asupra celulelor umane. După câte ştim nu s-au făcut încă asemenea experienţe.