Unde se află legendară „Fântână a Tinereţii”? Se spune că cei bătrâni care beau din ea devin tineri… Mulţi exploratori au căutat-o de-a lungul secolelor!
Căutarea tinereții veșnice și a unei Fântâni a tinereții este un element frecvent întâlnit în diverse mituri și legende din întreaga lume. Una dintre cele mai vechi relatări despre un astfel de loc provine din secolul al V-lea î.Hr., când istoricul grec Herodot a scris despre o fântână din Ţara macrobienilor, care le-a oferit locuitorilor din regiune o durată de viață excepțional de lungă. În secolul al III-lea d.Hr., se spune că Alexandru cel Mare a căutat o Fântână a tinereții, traversând, se presupune, un ținut mitic acoperit de noapte veșnică numit „Țara întunericului” pentru a ajunge la ea. Legendarul patriarh și rege creștin, Preotul Ioan, ar fi domnit peste un ținut care conținea o fântână similară în timpul primelor cruciade din secolele al XI-lea și al XII-lea d.Hr. În Japonia, poveștile despre izvoare termale care pot vindeca rănile și pot reda tinerețea erau, de asemenea, comune și sunt încă prezente până în ziua de azi.
În epoca explorărilor, când explorările globale europene au luat avânt în secolul al XV-lea d.Hr., interesul pentru o astfel de Fântână a tinereții nu scăzuse. Lumea nouă a Americii a început să fie văzută ca o locație potențială pentru o Fântână a tinereții veșnice. Istoricul spaniol Lopez de Gomara a scris relatări indiene despre un râu, o cascadă sau un izvor magic care putea inversa îmbătrânirea și care putea fi găsit în ținuturile de la nord de Cuba și Haiti.
Pietro Martire d’Anghiera, un geograf italian care trăia în Spania, a scris și el despre fântână în 1513, spunând: „Printre insulele din partea de nord a Hispaniolei, la aproximativ 325 de leghe distanță, după cum spun cei care l-au căutat, se află un izvor continuu de apă curgătoare, de o virtute atât de minunată, încât apa ei, băută, poate cu o anumită dietă, îi întinerește pe bătrâni”.
Un nume care a devenit inextricabil legat de căutarea Fântânii tinereții este cel al exploratorului și conchistadorului spaniol Juan Ponce de Leon, care a fost primul guvernator al Puerto Rico și care, în 1513, a condus primele expediții europene în ceea ce avea să devină Florida. Se spune că, în timpul explorărilor sale în Florida, în timp ce căuta aur și revendica teritorii pentru Spania, exploratorul a avut motivul ascuns de a găsi ținutul pierdut Bimini și, prin urmare, Fântâna tinereții, despre care era convins că există.
Deși Ponce de Leon a devenit probabil cel mai cunoscut pentru căutarea sa pentru Fântâna tinereții, s-a dezbătut mult timp câtă realitate există în această poveste. Una dintre probleme constă în faptul că practic nu există înregistrări ale expedițiilor în Florida scrise chiar de Ponce de Leon, iar fântâna nu este menționată în niciuna dintre cele existente. Majoritatea relatărilor pe care le avem acum au fost de fapt scrise la mult timp după moartea sa, în 1521. Cu toate acestea, referințele istorice la obsesia exploratorului pentru fântâna mitică abundă.
Una dintre cele mai bune surse de informații despre călătoriile și căutarea fântânii de către Ponce de Leon sunt scrierile lui Antonio de Herrera y Tordesillas, care a fost istoricul șef al Indiilor în 1596. Printre relatările sale, Herrera a scris în impresionantul său titlu, „Historia general de los hechos de los Castellanos en las islas y tierra firme del Mar Oceano”, despre căutarea lui Ponce de Leon: „Juan Ponce a decis să trimită o navă pentru a identifica Insula Bimini. Știa despre bogățiile acestei insule și în special despre acea fântână despre care vorbeau indienii, fântână care transforma oamenii din bătrâni în adolescenţi. Nu a reușit să o găsească din cauza bancurilor de nisip, a curenților și a vremii potrivnice. I-a trimis, atunci, pe Juan Perez de Ortubia și pe Anton de Alaminos. Au luat doi indieni să-i călăuzească peste bancuri… Cealaltă navă a sosit și a raportat că Bimini fusese găsit, dar nu și Fântâna”.
Pare intrigant, dar având în vedere că a fost scris la peste 70 de ani după moartea exploratorului, ne putem întreba cât de multă veridicitate are relatarea. Aceste informații ar fi putut fi zvonuri și, probabil, informații de mâna a doua sau a treia, în cel mai bun caz. O relatare din 1535, mai aproape de moartea lui Ponce de Leon, a fost scrisă de un cronicar de curte pe nume Gonzalo Fernandez de Oviedo, în cartea sa „Historia General y Natural de las Indias”, în care menționează că exploratorul a plecat în căutarea fântânii folosind informații culese de la băștinașii din zonă. Raportul lui Oviedo este greu de luat ad litteram din mai multe motive. Se spune că cronicarului nu-i plăcea Ponce de Leon și a scris relatarea într-un mod care sugerează că exploratorul pleca într-o misiune nebunească. Pe scurt, se crede că întreaga poveste scrisă de Oviedo a fost o încercare de a câștiga favoarea instanțelor și a fost un atac politic menit să-l discrediteze pe Ponce de Leon și, practic, să-l facă să pară un idiot.
Alte relatări istorice menționează, de asemenea, căutarea Fântânii tinereții de către Ponce de Leon. În lucrarea lui Francisco Lopez de Gomara – „Historia General de las Indias” din 1551, autorul descrie căutarea fântânii de către Ponce de Leon. În 1575, autorul Hernando D’Escalante Fontaneda a scris în memoriile sale că Fântâna tinereții se afla în Florida și că exploratorul spaniol o căutase acolo. Fontaneda a susținut că a fost prizonier al băștinașilor locali timp de 17 ani în copilărie și i-a descris pe indieni ca folosind un râu pierdut care conținea apă curativă, pe care spune că Ponce de Leon căuta să o găsească. Relatarea lui Fontaneda are o tentă foarte sceptică, iar autorul pare să se îndoiască că găsirea fântânii a fost prioritatea principală a exploratorului.
În cele din urmă, ne rămân doar documente istorice împrăștiate, scrise după moartea lui Ponce de Leon, niciunul dintre ele nefiind scris de explorator însuși, ceea ce a uitat în negura timpului adevărata sa intenție și ce s-a întâmplat cu adevărat.
Această incertitudine cu privire la căutarea istorică a Fântânii tinereții nu a împiedicat legenda să dăinuie. Unii susțin chiar că exploratorul a avut succes în misiunea sa, ba chiar, este posibil să fie încă în viață undeva acolo, bucurându-se de tinerețea sa perpetuă. Până în ziua de azi, există un izvor despre care se spune că este cel pe care Ponce de Leon îl căuta, în St.Augustine (Florida / SUA), despre care se spune că este cel mai vechi oraș din SUA. Parcul Arheologic „Fântâna Tinereții din St. Augustine” a devenit o destinație turistică populară, unde vizitatorii pot bea cupe cu apă din legendarul izvor. Parcul a găzduit diverse descoperiri arheologice importante, cum ar fi un cimitir antic și ruinele misiunilor care datează din vremea întemeierii orașului. Deși situl are, fără îndoială, valoare istorică, persoanele în vârstă care vin în vizită în număr mare încă nu și-au recăpătat în mod miraculos tinerețea și este puțin probabil ca Ponce de Leon să fi pus vreodată piciorul în St. Augustine.
Indiferent dacă Ponce de Leon a căutat vreodată Fântâna Tinereții, au existat totuși povești de-a lungul anilor despre cei care au susținut că au găsit-o. În 1989, autorul Charlie Carlson ar fi intervievat un bărbat care pretindea că este membru al unei societăți secrete care localizase Fântâna tinereții și care avea sarcina de a o proteja. Persoana intervievată a susținut că are 93 de ani, în timp ce Carlson l-a descris ca având în jur de 40 de ani. Bărbatul a susținut că fântâna fusese găsită cândva înainte de 1845 și că era datoria societății sale să se asigure că aceasta rămâne secretă față de lume. Se pare că acest informator anonim a oferit dovezi care să-și susțină afirmațiile sub forma unor recensăminte pentru toți membrii care trăiseră peste 110 ani, dintre care erau destul de mulți. Unii trăiseră aparent până la 122 de ani, în timp ce păreau a fi mult mai tineri. Deși mulți muriseră în accidente precum înecul, împotriva cărora apele magice nu ofereau nicio protecție, nu s-a găsit niciunul care să fi murit de bătrânețe. Există într-adevăr o cabală secretă de nemuritori care au băut din fântână și au jurat să-i ascundă secretul pentru totdeauna? Nimeni nu știe…
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Căutarea tinereții veșnice și a unei Fântâni a tinereții este un element frecvent întâlnit în diverse mituri și legende din întreaga lume. Una dintre cele mai vechi relatări despre un astfel de loc provine din secolul al V-lea î.Hr., când istoricul grec Herodot a scris despre o fântână din Ţara macrobienilor, care le-a oferit locuitorilor din regiune o durată de viață excepțional de lungă. În secolul al III-lea d.Hr., se spune că Alexandru cel Mare a căutat o Fântână a tinereții, traversând, se presupune, un ținut mitic acoperit de noapte veșnică numit „Țara întunericului” pentru a ajunge la ea. Legendarul patriarh și rege creștin, Preotul Ioan, ar fi domnit peste un ținut care conținea o fântână similară în timpul primelor cruciade din secolele al XI-lea și al XII-lea d.Hr. În Japonia, poveștile despre izvoare termale care pot vindeca rănile și pot reda tinerețea erau, de asemenea, comune și sunt încă prezente până în ziua de azi.
