Site de secrete, stiinta si metafizica

Teoria biostructurală a academicianului român Eugen Macovschi, teoria care demonstrează existenţa omului şi după moarte

9 39

viata7Frământarea specialiştilor în domeniul biologiei s-a manifestat astfel pe două direcţii principale: de ce materia poate să fie vie? Şi totuşi, “unde” s-a format această “materie vie”?

Diferenţa dintre materia vie şi cea nevie e de natură energetică

La prima problemă, o contribuţie extrem de interesantă ca pionierat ştiinţific a adus-o academicianul Eugen Macovschi (1906-1985). După foarte numeroase experienţe de laborator şi observaţii, omul de ştiinţă român a ajuns la concluzia că faţă de materia inertă, cauza care face ca să existe “materia vie” este de natură pur energetică. Această idee se pare că devenise evidentă în urmă cu câteva decenii, un grup de biofizicieni ruşi dezvoltând-o la scurt timp, în paralel. Dar chiar mai mult decât atât: îmbinând această concepţie cu aceea a capacităţii intrinsece a materiei de a se autoorganiza în structuri din ce în ce mai complexe, acad. E. Macovschi considera că în Univers ar exista mai multe tipuri de materie; acestea ar diferi între ele prin principii energetice strict specifice.  De altfel, însuşi profesorul francez Alfred Kastler intuia acest aspect atunci când afirma în finalul cărţii sale că “alte forţe intervin aici”…

Ceea ce a tulburat şi continuă să fie deosebit de enigmatic pentru biologi, este faptul că – încă de la nivelul structurilor mai simple, la materia vie se evidenţiază din plin această diferenţiere fundamentală a desfăşurării unor procese chimice coordonate (metabolisme pe bază de program), pe când la materia inertă chimismul este necoordonat, putând fi influenţat doar de factori exteriori. Plecând de la acest principiu al “deosebirii calitative”, după două decenii  de cercetări  experimentale şi  teoretice , academician E. Macovschi a elaborat “teoria biostructurală”; în cadrul acesteia, omul de ştiinţă român – nefiind de acord cu teoria moleculară a vieţii – considera că nu schimburile chimice (metabolismul) sunt cele care au generat viaţa, ci materia vie a fost aceea care a modelat fiecare ţip de metabolism, această modelare fiind în fapt o manifestare primordială a “viului”.

Cum arată materia biostructurală?

Sintetizând aspectele ştiinţifice ale teoriei respective, sunt de remarcat următoarele concluzii: materia biostructurată este specifică numai viului, începând de la nivelul celulelor; aceasta este constituită din combinaţii chimice aflate într-o stare cu totul specială, care derivă dintr-un conţinut sporit – cantitativ şi calitativ – de energie şi de informaţie, în raport cu aceleaşi îmbinaţii chimice constituite din materia inertă. Biostructura ar prezenta ca un sistem spongios, prin ale cărui interstiţii ar circula materia moleculară obişnuită, aflată în stare lichidă; aceasta din urmă ar fi însăşi sursa de alimentare şi de întreţinere a nivelului energetic superior, prin integrarea ei în procese biochimice.

Acad. Eugen Macovschi
Acad. Eugen Macovschi

În acest context de idei originale, deosebit de interesante apar consideraţiile acad. E. Macovschi referitoare la diferenţierile mai multor categorii evolutive ale materiei:

Fenomenele biologice sunt superioare fenomenelor fizico-chimice

Materia biosică din care sunt alcătuite organismele vii este formată din materia biostructurată, calitativ deosebită de materia nevie obişnuită şi din materia moleculară coexistentă – cu compoziţie chimică deosebită de aceea a materiei moleculare din afara organismelor. Fenomenele biologice (deci şi fenomenul gândirii abstracte) sunt fenomene specifice, deosebite calitativ şi superioare fenomenelor chimice şi fizice, iar legile biologice după care se produc fenomenele gândirii abstracte sunt legi calitativ deosebite de legile chimiei şi ale fizicii şi sunt superioare acestora; viaţa este considerată ca o mişcare biologică a materiei calitativ deosebită şi superioară mişcării chimice şi fizice…

Materia gândirii abstracte e superioară materiei biologice

După cum materia nevie ajunsă la un anumit grad de dezvoltare, aflată în condiţii prielnice, poate genera materia biosică, tot aşa şi materia biosică, ajunsă la un anumit grad de dezvoltare şi aflată în condiţii prielnice, poate genera o materie vie superioară, distinctă calitativ de materia biosică, pe care am putea-o numi “materie noesică” (noesis = gândire) şi care ne permite să gândim abstract. Materia noesică se deosebeşte profund de materia biosică din care provine, prin aceea că este constituită nu din două, ci din trei forme ale materiei, distincte calitativ şi independente: materia noesistructurată, materia biostructurată şi materia moleculară, ultimele două alcătuind materia biosică coexistentă.

Noesistructura este formată din două constituente ale biostructurii, care prinlr-un schimb de energie trec într-o stare specială; există numai în anumite părţi ale creierului uman (mai ales în scoarţa cerebrală), iar în cazul morţii, se destramă înaintea biostructurii. Datorită stării speciale a componentelor ei, naturii conexiunilor dintre componente şi specificului său calitativ, materia noesistructurată, împreună cu materia biosică coexistentă, poate fi purtătoarea “noesiplasmei”, calitativ deosebită de “bioplasmă”. Tot datorită factorilor menţionaţi, materia noesică poate genera emisii deosebite de emisiile materiei şi respectiv de câmpul biologic descoperit de A.G. Gurvici.

Câmpul gândirii, secretul fenomenelor parapsihologice

Câmpul acesta, datorat materiei noesice, poate fi numit “câmp noesic”, pentru a-l deosebi de “câmpul biologic” sau “biocâmpul obişnuit”. Forţa lui, nu demult cunoscută empiric numai unor iniţiaţi, permite omului să acţioneze de la distanţă nu numai asupra semenilor săi, influenţând comportarea lor, dar şi asupra obiectelor vii şi chiar nevii din lumea exterioară. Deci, aici, la acest nivel trebuie căutate secretele fenomenelor parapsihologice (telepatia, psihokinezia şi altele) şi legătura acestor fenomene cu procesele din materia noesică a scoarţei cerebrale umane.

viata4Acad. Macovschi crede că omul poate exista şi după moarte

Dar mai există ceva, crede acad. Macovschi. Cum câmpul magnetic al unui solenoid nu dispare instantaneu în clipa întreruperii curentului electric care l-a generat, ci continuă să mai existe un timp, nu este exclus ca şi câmpul noesic să continue să persiste câtva timp după destrămarea materiei noesice care l-a generat. Dacă timpul acesta este relativ lung şi dacă câmpul noesic este specific pentru fiecare om în parte, materia noesică prezentând o “specificitate personală”, ajungem la o concluzie de-a dreptul fantastică, dar poate totuşi reală, că după moartea omului câmpul lui noesic continuă să persiste în spaţiu, până se stinge, capabil în anumite condiţii să acţioneze asupra altor oameni…

O materie superioară materiei gândirii

Dialectica dezvoltării şi analogiile cu materia nevie şi materia biosică ne permit să admitem că materia noesică specifică omului, ajunsă la un anumit grad de dezvoltare şi aflată în condiţii prielnice, poate genera o nouă formă a materiei, superioară materiei noesice şi dotată cu însuşiri care depăşesc pe cele care ne conferă capacitatea de a gândi abstract. Această formă a materiei, încă necunoscută pe Pământ, dar probabil existentă undeva în Univers, am numit-o “materie enisică” (eni de la enigmatică), fiindcă ea şi existenţa ei constituie pentru noi o enigmă…

Extratereştrii, dotaţi cu materie enisică?

După cum în cadrul materiei biosice, materia biostructurată este purtătoarea însuşirilor biologice, iar în cadrul materiei noesice aceasta este purtătoarea însuşirilor care condiţionează gândirea abstractă, tot aşa materia enisi-structurată este purtătoarea unor însuşiri cu totul speciale, care conferă fiinţelor dotate cu materie enisică, puteri şi posibilităţi nebănuite, ce depăşesc capacitatea de înţelegere a omului… Corpul lor va semăna cu corpul uman, dar va prezenta particularităţi anatomo-fiziologice corespunzătoare noilor activităţi şi funcţii. Raportul între aceste fiinţe şi oameni va fi oarecum asemănător celui dintre oamenii actuali şi maimuţe…

Materia enisică nu va fi ultimul nivel al dezvoltării materiei pe planeta noastră. Ea reprezintă doar prima treaptă din seria de nivele supernoesice, al căror număr este mic, deoarece trecerea materiei la nivele superioare implică condiţii tot mai numeroase şi tot mai greu de îndeplinit. In cazul când numărul total al nivelelor dezvoltării materiei ar fi, de exemplu, de şapte – număr arbitrar – (în sistemul filozofic indian Yoga se prevăd opt nivele de dezvoltare pentru ca fiinţa omenească să ajungă la desăvârşire, ultimul stadiu fiind aşa-numita trecere în “samyama”), ar însemna că noi, oamenii, fiinţe de nivel structural noesic, reprezentăm abia treapta a treia a dezvoltării, din cele şapte posibile.

Interesantă şi minunată teorie, care vine să confirme faptul că se poate ajunge la adevărurile spirituale, pornind de la realităţi şi ipoteze ştiinţifice.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie