Floarea-papagal (impatiens psitticana) a fost descoperită în anul 1889, în Burma, iar în prezent se găseşte doar în această regiune din nordul Tailandei şi în câteva zone din nordul Indiei. Fiind o specie foarte rară, planta este protejată prin lege şi nu se exporta nicăieri în lume. De asemenea, se cultivă foarte greu, având în vedere că este destul de pretenţioasă în privinţa solului, care trebuie să aibă un anumit nivel al PH-ului pentru că planta să obţină culorile pe care le vedeţi în imagini.
Floarea seamănă atât de mult cu un papagal care îşi ia zborul, încât mulţi pun la îndoială veridicitatea imaginilor ei. Floarea-papagal îşi deschide petalele parţial (atât cât se vede în imagini) şi este foarte sensibilă la temperaturi scăzute. De aceea, nu trebuie niciodată ţinută la temperaturi mai mici de 10 grade Celsius.
Denumirea thailandeză a plantei, care înfloreşte în perioada octombrie-noiembrie, este „Dork Nok Khaew”. În ciuda a ceea ce unii susţin, floarea nu face parte din familia orhideelor.
Floarea-papagal (impatiens psitticana) a fost descoperită în anul 1889, în Burma, iar în prezent se găseşte doar în această regiune din nordul Tailandei şi în câteva zone din nordul Indiei. Fiind o specie foarte rară, planta este protejată prin lege şi nu se exporta nicăieri în lume. De asemenea, se cultivă foarte greu, având în vedere că este destul de pretenţioasă în privinţa solului, care trebuie să aibă un anumit nivel al PH-ului pentru că planta să obţină culorile pe care le vedeţi în imagini.
