Priviţi în sus. Ce se află, mai exact, deasupra noastră? Cartea Genezei spune că Dumnezeu a creat ceva și a numit acel lucru „Cerul”. Un termen vechi pentru a desemna acest lucru este „Firmament”. Unii îl interpretează ca fiind cerul deschis. Alții, ca pe ceva solid, întins deasupra lumii, asemenea unui capac.
Studiul biblic analizează cinci pasaje: unul dintre versetele din Cartea lui Iov pune o întrebare despre cer – o întrebare asupra căreia puțini oameni se opresc să reflecteze. Însă, mai întâi, trebuie să înțelegeţi ce însemna, de fapt, acel cuvânt. Căci răspunsul se ascunde într-un singur verb ebraic.
În Geneza 1:6, Dumnezeu creează firmamentul pentru a separa apele de deasupra de apele de dedesubt. El îl numește „Cer”. În a patra zi, Dumnezeu așează Soarele, Luna și stelele în interiorul acestuia. Termenul ebraic este „raqia” și apare în doar cinci pasaje din întreaga Biblie. Rădăcina acestui cuvânt înseamnă „a bate” sau „a întinde” – așa cum un fierar bate metalul pentru a-l prelucra.
Când Biblia a fost tradusă în limba greacă, termenul a devenit „stereoma”, desemnând ceva solid. Ulterior, în latină, a fost redat prin „firmamentum” – de unde provine și cuvântul românesc „firmament”. Așadar, și-au imaginat autorii biblici un cer solid? A descris Biblia o boltă solidă deasupra noastră?
În Iov 37:18 se pune întrebarea dacă cineva poate întinde cerurile, descriindu-le ca fiind „tari, ca o oglindă turnată”. Psalmul 19:1 afirmă că firmamentul vestește lucrarea mâinilor lui Dumnezeu. În Daniel 12:3 se spune că cei înțelepți vor străluci precum strălucirea firmamentului.
Și culturile învecinate își imaginau un cer solid. În Mesopotamia, zeul Marduk o despică pe Tiamat, iar o jumătate din ea devine cerul; de asemenea, se spune că o tăbliță sumeriană descrie un fel de plafon deasupra lumii.
Unii cercetători susțin chiar că, în întreaga lume antică, oamenii considerau cerul ca fiind o structură solidă. Ce se întâmplă dacă am înțeles greșit firmamentul? Aici se întâlnește textul cu interpretarea. Unii interpretează „raqia” ca o cupolă solidă și spune că autorii împărtășesc punctul de vedere antic. Alţii spun că e vorba de un spațiu deschis, numind „ferestrele cerurilor” din Geneza 7:11 și „oglinda turnată” din „Cartea lui Iov” drept figuri de stil.











