Facebook

 
Orgoni Crystal

 

Enigma celui de-al treilea cer din Biblie: Paradisul sau Tronul lui Dumnezeu

Există în Noul Testament un pasaj foarte interesant, mai puţin discutat de teologi, care face referire la “cel de-al treilea cer”. Ce reprezintă acest “al treilea cer”? O fi vorba de Paradisul biblic, adică Tronul lui Dumnezeu? Versetul este următorul: “Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.” (II Corinteni 12:2)

În aflarea răspunsului la această întrebare, am plecat să mă documentez puţin. Şi astfel am aflat că vechii evrei vorbeau întotdeauna de existenţa a trei ceruri. Primul cer îl constituie atmosfera Pământului şi este locaţia norilor şi a păsărilor. Cel de-al doilea cer este locaţia Lunii, a Soarelui şi a stelelor. Iar cel de-al treilea cer este locaţia Tronului lui Dumnezeu. Cele trei ceruri se găsesc şi în Biblie, exprimate astfel:

Primul cer: atmosfera Pământului

* “Că atunci se va aprinde mânia Domnului asupra voastră, va închide cerul şi nu va fi ploaie şi pământul nu-şi va da roadele sale; iar voi veţi pieri curând de pe pământul cel bun pe care Domnul vi-l dă.” (Deuteronom 11:17);
* “Domnul îţi va deschide comoara Sa cea bună, cerul, ca să dea ploaie pământului tău la vreme şi ca să binecuvânteze toate lucrurile mâinilor tale.” (Deuteronom 28:12);
* “Când ieşeai Tu, Doamne, din Seir, Când treceai Tu prin câmpiile Edomului, Pământul se cutremura şi cerurile se topeau, Norii picurau picuri de ploaie.” (Judecători 5:4);
* “Deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre.” (Fapte 14:17).

Cel de-al doilea cer: spaţiul extraterestru

* “Cerurile spun slava lui Dumnezeu (…) În soare şi-a pus locaşul său” (Psalmi 18:1,5);
* “Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit (…)” (Ieremia 8:2);
* “Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor (…)” (Isaia 13:10).

Cel de-al treilea cer: Paradisul sau Tronul lui Dumnezeu

* “Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.” (III Regi 8:30);
* “Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!” (Psalmi 2:4);
* “Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5:16).

Că cel de-al treilea cer e cel mai înalt dintre ceruri, se poate observa din următoarele versete biblice:

* “Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap”. (III Regi 8:27);
* “Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul şi cerurile cerurilor, pământul şi toate cele de pe el.” (Deuteronom 10:14).

Dar termenii de ceruri sunt mai bine înţeleşi atunci când analizăm Geneza:

“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.” (Geneza 1:6-8).

Termenii de “tărie” şi de “ape” au provocat multe controverse în rândul celor care au interpretat Biblia. Mulţi cred că “tăria” reprezintă atmosfera terestră sau spaţiul extraterestru ori ambele, dar semnificaţia profundă trece dincolo de această interpretare simplistă. Mulţi teologi moderni consideră termenul de “tărie” ca o relicvă a culturii pre-ştiinţifice şi traduc cuvântul ebraic “raqia” ca “boltă” în loc de “tărie”.

Unii creaţionişti au interpretat expresia “apele de deasupra tăriei” în mod literal, considerând că deasupra tăriei s-ar fi aflat chiar ape, ce înconjurau odată Pământul şi care acum nu mai există, ele fiind sursa potopului lui Noe. Dar această opinie este una greşită, aşa cum putem vedea şi din pasajul de mai jos:

“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.
Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.” (Geneza 1:14-16)

Astfel, aceste versete arată clar că Soarele, Luna şi stelele se află în tărie. Aplicând regulile gramaticii şi logicii, acele ape care se află deasupra tăriei, trebuie să fie deasupra Soarelui, Lunii şi stelelor. Adică, apele s-ar afla deasupra cosmosului vizibil. E cam greu de crezut de către unii, dar aşa spune şi Biblia: “Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri” (Psalmi 148:4).

Dacă am citi încă o dată versetele 6-8 din Geneză (“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua” , am putea avea următoarea structură a cerurilor:

Apele de pe Pământ şi de deasupra tăriei

În a doua zi a creaţiei, Dumnezeu a divizat apele în două părţi, cu o “tărie” în mijloc. Conform Genezei 1:10, atât apele de pe suprafaţa Pământului, cât şi cele de deasupra tăriei sunt numite “mări”:

“Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.” (Geneza 1:10)

E important de a înţelege acest lucru. Ştim că apele de pe Pământ sunt numite “mări” în Biblie, dar de asemenea mai există o altă “mare” de care se vorbeşte în Scripturi, iar una din ele este situată deasupra tăriei. Dar, mai exact, unde deasupra tăriei?

Cum a creat Dumnezeu cele trei ceruri

În timpul celor 6 zile de creaţie, Dumnezeu a creat trei ceruri. Primul cer este atmosfera Pământului:

“Apoi a zis Dumnezeu: “Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa.” (Geneza 1:20)

Cel de-al doilea cer este Universul fizic, adică spaţiul extraterestru:

“Şi a zis Dumnezeu: “Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.” (Geneza 1:14)

Aceste două ceruri formează “tăria” sau “cerul”:

“Tăria a numit-o Dumnezeu cer.” (Geneza 1:8)

Cel de-al treilea cer este de deasupra “mării” superioare, aceasta fiind sub “Tronul lui Dumnezeu”:

“Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi, dinainte şi dinapoi.” (Apocalipsa 4:6)

Aşadar, această “apă” de deasupra tăriei este dincolo de universul fizic cunoscut. Din moment ce Soarele, Luna şi stelele se află în tărie, această “apă” trebuie să fie de deasupra lor. Ea reprezintă o barieră între lumea noastră fizică şi regatul lui Dumnezeu. Iată versetul din Biblie care vorbeşte de această apă: “Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri.” (Psalmi 148:4)

Iar această “mare” nu va mai exista atunci când Dumnezeu va distruge vechea lume, aşa cum aflăm şi din Apocalipsă: “Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este.” (Apocalipsa 21:1)

Revenind la cel de-al treilea cer, în Biblie se găsesc puţine referinţe, dar cea mai interesantă descriere apare în Amos 9:6: “El a zidit locuinţele Sale înalte în ceruri şi bolta cea de peste pământ a întemeiat-o. El cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa a tot pământul. Domnul este numele Lui.” Asta înseamnă că în “Tronul lui Dumnezeu” se găsesc clădiri? Oare ce fel de clădiri? Poate mintea omenească să şi le închipuie măcar?

Comments are closed.

Articole inrudite

Site Footer