„Cartea lui Enoh” – o carte mai veche decât majoritatea religiilor. Autorul ei a fost un om care a dispărut fără să moară. Enoh, străbunicul lui Noe, a umblat cu Dumnezeu, apoi a dispărut. Unii spun că el a văzut ceea ce niciun om viu nu ar trebui să vadă vreodată. Viziunile sale l-au purtat prin ceruri, până la marginile pământului și în locul unde a început creația.
Apoi, secole mai târziu, cititorii au observat un pasaj care vorbeşte despre „milioane de pământuri”. Dintr-o dată, vechiul text părea să descrie mult mai mult decât o singură lume.
„Cartea lui Enoh” nu este o singură carte. Cercetătorii identifică cinci lucrări, reunite ulterior într-un singur volum. Mai întâi apare „Cartea Veghetorilor”. Urmează „Parabolele”, „Cartea astronomică”, „Viziunile din vise” și „Epistola”. În capitolele 17-36, Enoh pornește în călătorii. El vede șapte arhangheli, închisoarea îngerilor căzuți și Pomul vieții. Apoi călătorește spre est, nord și sud.
Textul original a fost scris, de fapt, în aramaică sau ebraică. Fragmente au fost descoperite printre Manuscrisele de la Marea Moartă, însă versiunea completă a cărții s-a păstrat doar în limba gî’îz. În plus, „Cartea a II-a a lui Enoh” îl poartă și mai sus. El urcă prin zece ceruri, trecând de Eden și de o închisoare destinată îngerilor răzvrătiți.
Așadar, Enoh este un călător al unor lumi aflate deasupra lumii noastre. A fost oare acesta doar începutul? Aici apare pasajul care a schimbat totul. Enoh își imaginează „milioane de pământuri asemenea acestuia”. Apoi află că nici măcar acest număr nu ar putea cuprinde tot ceea ce a fost creat.
Un alt fragment merge și mai departe: „am creat lumi fără număr”. De asemenea, se face referire la lumi care au încetat deja să existe. Unii interpretează acest lucru în mod direct: există multe lumi, multe creații, iar omenirea este departe de a fi singură.
Alţii fac legătura cu relatări vechi despre creație. Dacă creația este atât de vastă, de ce s-ar opri la o singură planetă?











