„Apocrifele lui Enoh” şi „Cartea Jubileelor” fac parte din Manuscrisele pierdute de la Marea Moartă. La evrei, Enoh are un loc de cinste, fiind considerat un mare profet, numele său derivând din Hanok, care are sensul de „cel care cunoaşte multe lucruri”.
În Biblie şi în cărţile lui Moise se regăseşte un pasaj pare-se preluat din „Cartea Jubileelor”, carte care spune că el, Enoh, ar fi umblat cu Iehova vreme de 300 de ani. Iată despre ce pasaj este vorba: „Îngerii lui Iehova s-au coborât pe pământ spre a învăţa odraslele oamenilor şi a împlini dreptatea şi legea pe pământ. El a fost cel dintâi dintre fii oamenilor, dintre cei care s-au născut pe pământ, care a învăţat scrierea, ştiinţa, înţelepciunea şi a scris semnele cerurilor într-o carte. El a fost cu îngerii lui Iehova şase jubilee de ani (300 de ani), iar ei i-au arătat tot ce este pe pământ şi în ceruri, puterea soarelui şi el a scris totul şi a mărturisit despre Îngerii Veghetori, care au păcătuit cu fiicele oamenilor, căci începuseră a se împreuna cu acestea ca să se întineze. El a fost ridicat din mijlocul oamenilor, iar îngerii l-au dus în Grădina Eden, în măreţie şi slavă”. (Această slavă ar putea fi efectul pornirii unei nave extraterestre, cum ar fi lumina, fum, etc.).
În Apocrifele sale, Enoh povesteşte cum a fost plimbat cu „carul lui Iehova” şi ceea ce îl face credibil este faptul că descrie cu detalii exacte Terra văzută din spaţiul cosmic. Tot el mai povesteşte că: „Îngerii veghetori, în jur de câteva sute, s-au răzvrătit împotriva lui Iehova şi s-au strâns pe Muntele Hermon, unde şi-au jurat credinţă unul altuia şi prinţului Semyaza”. Să fie acest Semyaza Satana din Biblie?