Generalul (r) Emil Străinu este cunoscut pentru teoriile sale considerate a fi „conspiraţioniste” de către opinia publică. Una din aceste teorii vorbeşte despre existenţa unei rețele uriașe de galerii subterane în România, detaliate pe larg în cartea sa „Secretele României subterane”. Cele mai multe din aceste tuneluri s-ar găsi ascunse sub Munţii Carpaţi, unde, domnul general consideră că ar avea lungimea de peste 500 de kilometri de tuneluri secrete, care leagă diverse zone strategice, masive muntoase și vechi cetăți.
Domnul Emil Străinu susține că în Masivul Bucegi s-ar afla un nod central al acestei rețele, conectat cu alte vârfuri montane (Rarău, Ceahlău, Godeanu). Generalul vorbește frecvent despre „orașe subterane” și galerii tehnologice secrete ascunse în interiorul munților. Conform domniei sale, dimensiunile, structura geometrică și perfect slefuită a acestor galerii indică faptul că nu au fost realizate cu tehnologii medievale sau primitive, ci ar fi opera unei civilizații străvechi foarte avansate (sau chiar de origine extraterestră).
El mai susţine că unele porțiuni de tuneluri au fost folosite de-a lungul istoriei (inclusiv în perioada dacică sau în timpul războaielor) pentru deplasarea secretă a trupelor, evacuarea tezaurelor și aprovizionarea armatelor.
Din punct de vedere științific, geologii și arheologii cataloghează aceste afirmații drept mituri urbane și teorii pseudoștiințifice, subliniind că nu există dovezi fizice care să ateste o rețea artificială de o asemenea amploare sub Carpați.











