Orgoni Crystal

 

Binecunoscutul Crematoriu Cenuşa din Bucureşti ar putea ascunde un secret terifiant. Care este el?

155

blankUnul din obiectivele cele mai morbide din Bucureşti este Crematoriul uman “Cenuşa”. El este actualmente situat pe o colină din Parcul Tineretului. Clădirea a fost terminată în anul 1934 şi de atunci au fost incinerate peste 60.000 de persoane, aparținând tuturor religiilor existente în România.

Pentru a fi incinerat, mortul era adus la Crematoriul Cenușa în sicriu, iar după slujba din capelă, acesta era așezat pe liftul din fața altarului și coborât la subsolul monumentului, de unde era preluat, așezat pe o masă mobilă de lemn și introdus în cuptor, unde era incinerat. Urna cu cenușă era ulterior depusă în columbarul crematoriului sau luată la domiciliu, de către rudele decedatului.

Crematoriul Cenușa a fost închis definitiv în 13 mai 2002, urmând a fi reconsolidat, lucru care nu s-a întâmplat nici până acum. În 2009, pe site-ul wikimapia.org a fost publicat un articol ciudat, în care se spune că acest crematoriu Cenuşa ar ascunde un mare secret. Astfel, autorul susţine că crematoriul Cenuşa ar masca intrarea într-o veche rețea de galerii subterane, construite sub mlaştina Cocioc (actualul Parc al Tineretului), încă de pe timpul lui Vlad Ţepeş. Astfel, acest subteran nu a fost utilizat decât de către mai-marii Ţării Româneşti, care-i cunoşteau existenţa. Reţeaua subterană secretă din zona Crematoriului Cenuşa a mai suferit modificări destul de importante în secolul al XVII-lea, când de altfel au mai fost construite şi o serie de alte vaste reţele subterane care făceau legătura între anumite mănăstiri din apropierea Bucurestiului.

În perioada interbelică s-ar fi trecut la reamenajarea subteranului care ar lega Curtea Domnească de Dealul Mlaştinii Cocioc, mascându-se astfel ieşirea principală din acest subteran cu clădirea Crematoriului Cenuşa, într-una din anexele acestuia aflându-se poarta de ieşire din galeria subterană.

Autorul mai susţine că galeriile de sub crematoriu ar fi atât de mari, încât s-ar merge cu maşina, Vlad Ţepeş însuşi putând călări în acele tuneluri subterane.