Sovieticii au săpat cea mai adâncă gaură de pe Pământ. „Țipetele din iad” erau false, dar descoperirile reale au fost și mai ciudate…

În 1970, oamenii de știință sovietici au început să foreze scoarța terestră în Peninsula Kola, în nord-vestul Rusiei, lângă granița cu Norvegia. Scopul era să ajungă cât mai adânc posibil. Până în 1989, ajunseseră la 12.262 de metri, la aproximativ 12 kilometri adâncime, ceea ce o făcea cea mai adâncă gaură făcută vreodată de oameni. Încă deține acest record.

Ceea ce au descoperit acolo a contestat mai multe lucruri pe care geologii credeau că le știau despre planetă. La aproximativ 7 kilometri, se așteptau să lovească un strat de bazalt. Se presupunea că acesta era acolo, conform datelor seismice. Nu aşa a fost. În schimb, au găsit mai mult granit, dar metamorfozat în condiții pe care nu le-au prevăzut. La 6,7 ​​kilometri, au găsit 24 de specii de fosile microscopice de plancton, vechi de aproximativ 2 miliarde de ani, conservate în compuși organici de carbon și azot. Viața a existat mult mai adânc decât se aștepta cineva.

De asemenea, au găsit apă la adâncimi la care acest lucru era considerat imposibil. Apă fierbinte, mineralizată, a fost descoperită sigilată în fracturi de rocă adânc în pământ, ceea ce sugerează că fluidele circulă mult mai adânc în interiorul Pământului decât luaseră în considerare modelele geologice.

Temperaturile au fost aproape duble față de cele prezise de modelele lor. În punctul cel mai adânc, roca a atins aproximativ 180 de grade Celsius. La aceste temperaturi, roca a încetat să se comporte ca rocă. A devenit plastică, închizând gaura din spatele forajului. În cele din urmă, lucru acesta i-a oprit. Cantități semnificative de hidrogen gazos au ieșit și din gaură, împreună cu heliu, azot și dioxid de carbon.

Cu timpul, a apărut o legendă urbană conform căreia oamenii de știință au coborât microfoane în gaură și au înregistrat țipete umane groaznice, ca şi cum ar fi provenit din iad. Această legendă s-a dovedit în cele din urmă a fi o farsă. Dar dacă îndepărtezi partea falsă, ceea ce s-a descoperit au fost următoarele: o viață unde nu ar fi trebuit să fie, o apă unde nu ar fi trebuit să existe, căldură mult peste previziuni și o rocă care se comportă ca un lichid. Scoarța planetei s-a dovedit a fi mult mai ciudată decât legenda urbană.

Situl a fost abandonat în anii 1990, după epuizarea finanțării. Astăzi, puțul este sudat sub un mic capac metalic, în mijlocul unui sit industrial degradat, deasupra Cercului Polar Arctic.