Surpări carstice”, „pâlnii de absorbţie”, „doline de prăbuşire”, „polje”, toate aceste denumiri caută să explice găurile apărute din senin pe suprafaţa Terrei. Dacă în zonele cu sol calcaros, care permite eroziunea, există o explicaţie, existenţa acestora nu poate fi motivată însă în zonele stâncoase, dure. Mulţi înclină să creadă că ele ar fi produse de extratereştri.
Pământul dispărut
În noaptea de 13 spre 14 decembrie, în cantonul elveţian Vaud, apare o gaură enormă, fără ca proprietarul terenului, Roland Haefeli, să poată da vreo explicaţie. Cunoscutul ufolog şi scriitor de science-fiction, Jimmy Guieu, care a vizitat zona, spunea că, pe câmpul respectiv, nu a fost observată vreo urmă de camion sau de unealtă de săpat mecanică.
Alte găuri produse misterios au făcut senzaţie în Elveţia, între anii 1972 şi 1990. Cea mai mare a apărut într-o comună din apropiere de Geneva, în noaptea de 3 spre 4 februarie 1990. „Avea un diametru de 10 metri şi o adâncime de 12. Practic, un volum de 942 de metri cubi de pământ, cântărind peste 2.000 de tone, s-a volatilizat. Ar fi fost nevoie de o sută de camioane de 20 de tone pentru a-l face să dispară”, au consemnat autorii Anderhub şi Roth în lucrarea lor, „Misterul cercurilor din câmpii”.
Zgomote surde din adânc, de parcă s-ar fi deschis Poarta Iadului
Pe 23 februarie 2007, într-un cartier rezidenţial din San Antonio, un mare oraş din Guatemala, a apărut o gaură în sol de câteva zeci de metri în diametru şi adâncă de peste 100. Au fost înghiţite 12 case şi trei persoane şi-au pierdut viaţa. Martorii au povestit că, din adânc, venea un miros pestilenţial, însoţit de zgomote surde, de parcă s-ar fi deschis poarta Iadului. Craterul, perfect tubular, avea pereţii netezi, de parcă ar fi fost produs de o maşinărie de săpat tuneluri.
Aceleaşi caracteristici au fost observate şi în cazul unei găuri apărute în Peru, în 1999, pe un câmp din apropiere de Arequipa, un sat din Anzi. „Nu putea fi vorba despre o prăbuşire naturală a solului, mai ales că pereţii netezi ai găurii păreau făcuţi ca la carte. Craterul nu a fost săpat totuşi într-o modalitate cunoscută, mai ales că nu exista niciun indiciu cu privire la modul în care a fost transport solul excavat”, nota şi Andreas Muler, într-o lucrare pe aceeaşi temă.
Armă experimentală sau extratereştri?
În urmă cu peste 20 de ani, un fost agent secret american, William Cooper, deconspira, în cartea sa „Guvernul secret”, existenţa unei arme teribile. „Excalibur este o armă montată pe o rachetă, fiind capabilă să producă o gaură de 1.000 de metri adâncime, chiar şi în sol stâncos”, indică fostul agent secret.
Alţi cercetători au dat vina pe ruşi, în perioada Războiului Rece, în timp ce una dintre variantele actuale se referă la sateliţii militari, dotaţi cu lasere puternice, capabile să dezintegreze solul până la adâncimi nebănuite.
Nici extratereştrii n-au fost uitaţi în explicaţiile unora. Pe 8 august 2007, instrumentul HRISE de pe sonda spaţială trimisă pe planeta Marte a transmis imagini cu o gaură circulară în solul marţian, a cărei adâncime a fost estimată la peste 80 de metri. Dar, indiferent de variantele oferite ca soluţii, ştiinţa actuală încă nu poate explica argumentat apariţia găurilor din solul terestru.
Sursa: www.evz.ro