Enigmaticele “găuri albastre” din Caraibe – au ele legătură cu scufundarea Atlantidei acum 10.000 – 11.000 de ani?

  •  
  •  
  •  
  •  

Exploratorul subacvatic francez de origine rusă, Dimitri Rebikov, a descoperit în insula Bimini (insule situate în zona Caraibelor, situate la 100 de kilometri est de Miami, Florida) un misterios zid ciclopic, la mică adâncime, alcătuit din “pietre” gigantice, de până la 6 metri lăţime. Deşi nu se poate înlătura ipoteza că originea lor poate fi naturală sau tectonică, această regularitate a blocurilor şi dispunerea lor liniară par să indice o origine artificială, sau chiar umană. Să fie urmele Atlantidei? Nu se poate spune cu siguranţă decât că acum 10.000-11.000 de ani, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, aceste blocuri uriaşe nu numai că se aflau pe uscat, ci şi la mare altitudine peste nivelul mării: probabil la mai mult de o sută metri.

Topirea gheţurilor polare, care s-a produs aproximativ în această epocă, a făcut ca nivelul mărilor şi oceanelor globului să crească între 100 şi 130 metri. De fapt, exploratorii moderni au găsit chiar la aceste adâncimi „plaje” perfect conservate care datează din pleistocen. Azi, aceste plaje se întâlnesc la mai mult de o sută metri adâncime.

În aceeaşi zonă, mai putem găsi şi aşa numitele “blue holes” sau “găuri albastre”. În 1962, celebrul comandant Cousteau, cu nu mai puţin faimosul vas Calypso şi un însemnat echipaj de specialişti, au explorat în adâncime câteva din aceste „găuri albastre”. Explorarea acestui labirint scufundat este deosebit de periculoasă pentru că, din cauza mişcării mareelor, se produc curenţi puternici în galerii, care-i pot trage pe nenorocoşii cercetători, lovindu-i de stânci şi de stalactitele groase.

Dar ce sunt “găurile albastre” şi cum se explică formarea lor? Cele mai perfecte au o formă circulară perfectă, ca nişte pâlnii uriaşe. Deşi au o formă perfect circulară, găurile albastre nu sunt altceva decât nişte “doline” gigantice, nume folosit în speologie pentru a descrie o depresiune închisă, în formă de pâlnie, formată prin prăbuşirea tavanului unei mari săli subterane.

Cercetătorii de pe Calypso au efectuat diverse scufundări în aceste regiuni de basm. Una din ele a constat în smulgerea unei stalactite gigantice, atârnată la cincizeci de metri adâncime, într-un străvechi coridor fosil. Bine protejată, stalactita, care cântărea mai mult de o tonă, a fost dusă la bordul lui Calypso, unde geologul expediţiei a hotărât s-o secţioneze, pentru a examina cercurile concentrice de sedimentare în piatra de var, stabilindu-i astfel vârsta.

Oare cum o fi arătat această regiune acum 10.000 – 11.000 de ani şi ce rasă antediluviană o fi locuit aici? Pentru că acea catastrofă care a scufundat toate aceste ţinuturi a fost Potopul Universal, sau, cum i se mai spune, „Potopul lui Noe”, a cărui amintire o conservă aproape toate civilizaţiile de pe Pământ. Oare uriaşele peşteri şi “găuri albastre” descoperite în zona Caraibelor aparţin fabuloasei Atlantide?


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu