Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Marea enigmă a Atlantidei a fost rezolvată? Asta să fie adevărata ei locaţie?

  •  
  •  
  •  
  •  

blankCelebrul continent scufundat Atlantida pare cel mai probabil a fi situat în jurul Insulelor Azore, dar şi a Insulelor Canare – ambele localizate în Oceanul Atlantic. Insulele Azore sunt un grup de insule portugheze situate în mijlocul Oceanului Atlantic, la aproximativ 1.500 km de Lisabona și 3.900 km de coasta de est a Americii de Nord. Insulele Canare sunt un arhipelag format din 8 insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic, relativ aproape de coasta de nord-vest a Africii, la vest de Maroc. Interesant e faptul că locuitorii originari ai Insulelor Canare credeau că sunt supravieţuitori ai atlanţilor.

Locaţia celor două insule coincide mai mult sau mai puţin cu cea indicată de filozoful Platon (cel care a vorbit pentru prima dată despre Atlantida în antichitate). Dacă considerăm platoul subacvatic care înconjoară Azorele, găsim o masă de uscat submarină cu peninsule, istmuri, golfuri, munţi şi văi, mai întinsă decât Portugalia. Întreaga zonă se află la o adâncime variind între 120 şi 270 metri, cea mai mare parte a ei aflându-se deasupra apei în urmă cu 12.000 de ani, la fel ca şi alte insule din apropiere. Să ne amintim de Platon, care vorbea de insulele pe lângă care se putea naviga până la adevăratul continent care mărginea cealaltă parte! Iar dacă luăm al doilea nivel al Platoului Azore de la o adâncime mai mare (300-600 metri), obţinem măsurătorile unei insule uriaşe sau ale unui mic continent, complet diferenţiat din punct de vedere topografic de câmpia abisală înconjurătoare a adevăratului ocean.

Anumite trăsături actuale ale Azorelor şi chiar unele tradiţii maritime ale locuitorilor de astăzi ai insulelor sugerează cu tărie existenţa unor ţinuturi scufundate. Astfel, pescarii obişnuiesc ca ajunşi într-un anume punct al oceanului situat la vest de Flores să-şi scufunde găleţile pentru a obţine apă dulce. La o sută de mile în vestul arhipelagului, pescarii cunosc un loc unde-şi pot ancora ambarcaţiunile, deşi pare situat în mijlocul oceanului. Nu de puţine ori năvoadele le sunt rupte de stânci colţuroase acolo unde fundul apei ar trebui să se afle la mare adâncime.

Există mai multe dovezi surprinzătoare privind scufundări de mari proporţii ale unor porţiuni de uscat, în apropiere de Azore. De la o adâncime de 3600 de metri au fost scoase alge de apă dulce, fapt ce dovedeşte că aceste alge au trăit cândva într-un lac de suprafaţă. Mai mult decât atât, la adâncimi de mii de metri sub ocean se găsesc platforme acoperite cu nisip, cu toate că plajele cu nisip se formează doar în locurile unde valurile s-au spart timp de secole de un ţărm.

Rocile de pe fundul oceanului tind să confirme teoria submergenţei. În 1898, o navă care încerca să recupereze un cablu ce se rupsese la nord de Azore a scos la suprafaţă bucăţi de tahilit – un gen de lavă vitroasă, care se formează numai la suprafaţă, la presiune atmosferică -, având o vechime de 12000-13000 ani. În cursul unei expediţii organizate de ruşi, dr. Maria Klinova, examinând roci extrase de pe fundul mării la 60 de mile nord de Azore, de la o adâncime de 2000 de metri, a găsit dovezi că acestea s-au format la presiunea atmosferică, estimând scufundarea lor în jurul anului 15000 î.Hr. Ambele descoperiri atestă că respectivele porţiuni ale fundului de ocean s-au scufundat cam în perioada indicată de Platon pentru scufundarea Atlantidei.

Profesorul Ewing de la Universitatea Columbia a găsit dovezi că lava s-a împrăştiat abia de curând pe fundul oceanului şi a declarat: „Ori terenul s-a scufundat cu două-trei mile, ori marea a fost cândva cu două-trei mile mai joasă decât acum. Oricare dintre concluzii este surprinzătoare”.

Profesorul Bruce Heezen, lucrând în cadrul unui proiect al Universităţii Duke privind Canalul Puerto Rico, a identificat recifuri de coral la adâncimi extrem de mari şi a remarcat: „Recifurile nu cresc la adâncimi mai mari de 15 metri. Aceasta înseamnă că zona pe care am cercetat-o s-a aflat cândva aproape de nivelul mării”.

Dar oare Atlantida chiar s-a scufundat sau a fost pur şi simplu inundată de apele aflate în ascensiune. Se poate ca parţial să se fi scufundat, deoarece lanţul din centrul Atlanticului este situat în cea mai activă zonă seismică a planetei, în care mişcările vulcanice constante modifică adâncimea şi topografia fundului oceanic, făcând în acelaşi timp ca, de-a lungul secolelor, insulele să apară şi să dispară, ori să devină mai mari sau mai mici.

blank


  •  
  •  
  •  
  •  
Orgoni Crystal

 

Lasă un comentariu