De ce nu cunoaştem adevărata istorie a omenirii? Pentru că, de-a lungul istoriei, multe cărţi, papirusuri şi alte documente au fost pur şi simplu distruse (arse), din mai multe motive. Cel mai cunoscut caz este cel al Bibliotecii din Alexandria, unde au fost distruse documente care se pare că erau şi dinainte de Marele Potop. Dar, mai sunt şi alte exemple în lume, în care s-au distrus asemenea documente extrem de valoroase. Să luăm cazul Armeniei, o ţară mică situată la graniţa Europei cu Orientul Mijlociu, dar cu o istorie extrem de veche şi de valoroasă.
Sfântul Grigorie Iluminătorul Armeniei (276 d.Hr.) a ars toate cărţile din toată Armenia câte scăpaseră de incendiile năvălitorilor şi ale războaielor civile. Înainte de asta, în anul 1872 î.Hr., Ninus – se zice – arde toate analele Armeniei, anterioare domniei sale. La 302 d.Hr., episcopii Armeniei ard cu aceeaşi furie toate cărţile profane.
În anul 382, apostatul Merujan, cu ajutorul regelui Persiei, şi în anul 439, regele Persiei, Yesdeguerd II, ard toate bibliotecile vechi. La 1064, Alp-Arslan, al doilea sultan din dinastia Seldjukidilor, arde vechiul oraş Ani din provincia Ararat, cu toate bisericile sale, unde se conservau sute de mii de manuscrise foarte vechi. La 1144 arhivele de la Edessa se prefac în cenuşă de către Omad-Eddin-Zenghi, domn de Messul. La 1292 Kalil-Aschraf, sultan al Egiptului, arde toate bogăţiile literare, pe care patriarhii Armeniei le adunaseră în cetateaRomala la 1147, odată cu strămutarea reşedinţei lor. La 1402, Tamerlan ridică şi pradă toate manuscrisele vechi ce se mai găseau în Armenia.
Aşa că nu-i de mirare că noi, oamenii, încă nu cunoaştem adevărata istorie veche a lumii…