Un nou manuscris de la Marea Moartă a fost descifrat: ce secrete ascunde?
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, arheologii au descoperit sute de manuscrise de la Marea Moartă, în mijlocul dealurilor stâncoase din Qumran, un sit arheologic din deșertul iudaic aflat în Cisiordania. Cercetătorii au descifrat majoritatea acestor texte antice, însă există câteva zeci de mici fragmente, ce pot cu greu să fie grupate şi lipite.
Totuşi, după un an de muncă minuțioasă, cercetătorii de la Universitatea din Haifa au reuşit să recreeze unul dintre ultimele suluri necodificate. Ciudat, dar conform lui Daniel K. Eisenbud de la cotidianul „Jerusalem Post”, textul oferă noi perspective asupra calendarului unic care a fost folosit de oamenii misterioși care au scris manuscrisele.
O cercetare anterioară despre cele 60 de fragmente care alcătuiesc noul manuscris a ajuns la concluzia că piesele provin din texte diferite. Dar când Eshbal Ratson și Jonathan Ben-Dov de la Departamentul de Studii Biblice al Universității din Haifa au făcut o nouă cercetare, au descoperit că fragmentele proveneau dintr-un singur text. Acest lucru mai lasă doar un singur manuscris de la Marea Moartă care încă trebuie descifrat.
Manuscrisele, care datează din secolele III î.Hr. – I d.Hr., constau dintr-un amestec de manuscrise biblice și alte scrieri religioase. Mulți cercetători cred că sulurile au fost produse de un grup ascetic religios cunoscut sub numele de esenieni, care s-au retras într-un stil de viață ermetic, în semn de protest față de modul în care a fost condus cel de-al doilea templu de la Ierusalim.
Ca şi alte manuscrise de la Marea Moartă, cea recent descifrată a fost scrisă într-un cod – nu pentru că ar fi conținut informații sensibile, ci pentru că folosirea unei codificări le permitea liderilor sectei să expună cunoștințe rare. Dar persoana care a scris textul, care se ocupa de calendarul neobișnuit al grupului Qumran, pare să fi făcut mai multe erori; un al doilea scriitor a adăugat detalii despre datele lipsă în marginile dintre coloanele textului.
Calendarul evreiesc lunar, care este încă utilizat şi astăzi, se baza în mare măsură pe observațiile umane asupra Lunii, pentru a determina când începea Luna nouă. „În schimb, calendarul de 364 de zile a fost perfect,” spun Ratson și Ben-Dov în comunicatul de presă. „Deoarece acest număr poate fi împărțit în patru și șapte, sărbătorile speciale cădeau întotdeauna în aceeași zi. Acest lucru evită necesitatea de a decide, de exemplu, ce se întâmplă când o anumită sărbătoare cade în Sabat, așa cum se întâmplă adesea în calendarul lunar”.
Pe măsură ce au unit piesele manuscrisului, Ratson și Ben-Dov au descoperit că textul menționează două sărbători speciale care sunt atestate în alte manuscrise de la Marea Moartă, dar care nu sunt menționate în Biblie: festivalul Vinului Nou și festivalul Uleiului Nou. Cercetătorii au fost de asemenea încântați să descopere numele a patru „zile speciale” care marchează tranziția dintre anotimpuri. Aceste zile sunt menționate în alte manuscrise, dar noul text specifică faptul că ele erau numite „tekufah”, un cuvânt care înseamnă „perioadă” în ebraica modernă.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, arheologii au descoperit sute de manuscrise de la Marea Moartă, în mijlocul dealurilor stâncoase din Qumran, un sit arheologic din deșertul iudaic aflat în Cisiordania. Cercetătorii au descifrat majoritatea acestor texte antice, însă există câteva zeci de mici fragmente, ce pot cu greu să fie grupate şi lipite.
