Mărturie zguduitoare a unui supravieţuitor al cutremurului din 1940, când s-a prăbuşit Blocul Carlton din Bucureşti
Pe 10 noiembrie 1940, în România a avut loc unul dintre cele mai puternice cutremure din istoria ţării noastre, care a făcut cel puţin 1.600 de morţi. Cutremurul a afectat cel mai mult Bucureştiul, aici dărâmându-se mai multe clădiri. Poate cea mai cunoscută clădire din Bucureşti care s-a prăbuşit cu ocazia acestei tragedii a fost Blocul Carlton, un mic „zgârâie-nori” românesc, minune a arhitecturii din acea perioadă, inaugurat în 1936. El avea 14 niveluri, 47 de metri şi 96 de apartamente.
Nu toţi cei care se aflau în Blocul Carlton au murit. Au existat şi câţiva supravieţuitori (mai exact 9). Printre aceşti supravieţuitori îi amintim pe: pompierul care păzea alarma antiaeriană de pe Blocul Carlton, un bebeluş şi bona lui, un tânăr de 17 ani, alt tânăr care a devenit ulterior medic virusolog la Institutul Cantacuzino din Bucureşti.
Iată relatarea acelui tânăr de 17 ani, unul din supravieţuitorii cutremurului din ’40 de la Blocul Carlton, relatare povestită de nepotul său:
„Bunicul meu s-a aflat la etajul 7 al blocului Carlton în acea noapte şi a fost unul dintre cei 9 supravieţuitori ai cutremurului. Bunicul avea 17 ani atunci şi era ucenic croitor la un atelier de pe Lipscani, însă meşterul la care lucra avea deasemenea un mic atelier într-un apartament al Blocului Carlton.
În clipa în care a început cutremurul, bunicul s-a trezit automat şi din reflex s-a dus la uşă şi a ieşit pe hol. Mi-a povestit de nenumărate ori că primul impuls a fost să fuga la lift, ceea ce de altfel a şi făcut, însă nu a mai apucat să ajungă la uşile liftului. Cu câţiva paşi înainte de uşă s-a rupt pur şi simplu filmul. Nu era singur pe coridor, toată lumea de la etajul 7 fugea disperată şi absolut toţi aveau în minte liftul şi scările. Cu câţiva paşi înainte de lift pentru bunicul meu s-a rupt filmul. S-a trezit după câteva zile din comă, direct la spital. I s-a spus că a stat 9 ore sub dărâmături, fiind salvat de către pompieri. A avut lovituri puternice la cap şi o gleznă ruptă.
Bunicul meu a murit în anul 2008 la vârsta de 85 de ani şi jumătate. După cutremur, toată viaţa lui s-a temut de înălţime şi mai ales de ideea de cutremur în sine”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Pe 10 noiembrie 1940, în România a avut loc unul dintre cele mai puternice cutremure din istoria ţării noastre, care a făcut cel puţin 1.600 de morţi. Cutremurul a afectat cel mai mult Bucureştiul, aici dărâmându-se mai multe clădiri. Poate cea mai cunoscută clădire din Bucureşti care s-a prăbuşit cu ocazia acestei tragedii a fost Blocul Carlton, un mic „zgârâie-nori” românesc, minune a arhitecturii din acea perioadă, inaugurat în 1936. El avea 14 niveluri, 47 de metri şi 96 de apartamente.
