Nu adevăratul Dumnezeu a făcut lumea aceasta – credeau gnosticii. Atunci cine a creat lumea? O „fiinţă umană” avansată?

Gnosticii credeau într-un univers aflat sub influența a două forțe în conflict: Lumina și întunericul. Ființele umane sunt, la rândul lor, o reflecție a acestei dualități. Sufletul nostru este o scânteie din Lumină, o parte a forțelor binelui. Dar trupurile noastre sunt făcute din materie, iar materia ține de întuneric. Ca atare, condiția umană este caracterizată de un conflict continuu.

Sufletul este prizonier în trupul de întuneric, dar păstrează amintiri ale originii sale divine. Dumnezeu, sursa Luminii, trimite oamenilor îngeri, care au puterea de a conduce sufletul înapoi la locuința sa adevărată, sălașul Luminii, Raiul. Gnosticii credeau – și aceasta este una dintre principalele divergențe față de creștinism, că nu adevăratul Dumnezeu a făcut lumea. Ajunseseră la această concluzie întrebându-se cum, dacă Dumnezeu este bun, a putut permite răul într-o lume pe care a creat-o el însuși. Cum poate un Dumnezeu bun nu doar să tolereze, ci și să creeze răul ca parte a universului său? Creștinii și evreii răspund la această întrebare afirmând că omul dă naștere răului. Pentru gnostici, acest răspuns nu era mulțumitor.

Gnosticii susțineau că Dumnezeu l-a creat pe om și că deci nu poate evita responsabilitatea ultimă. De aceea trăgeau concluzia că Dumnezeul care a creat lumea în Vechiul Testament credea în mod greșit că este Dumnezeul ultim. Pentru gnostici există un Dumnezeu mai mare, o creatură supremă a Luminii și bunătății, un Dumnezeu nepătat de niciun fel de materie. Acesta este lipsit de trăsături omenești, și oamenii pot ajunge până la el numai grație scânteii divine din ei înșiși.

Dumnezeul care se numește pe sine Iehova nu este această ființă supremă – el este pur și simplu prea omenesc, credeau gnosticii. Are ieșiri nestăpânite și accese de gelozie. În Vechiul Testament, Iehova proclamă: „Sunt un Dumnezeu zelos și să nu ai alți dumnezei afară de mine”. Apocrifa gnostică a lui Ioan numește aceasta „nebunie” și comentează: „Anunțând aceasta, el a arătat îngerilor că există cu adevărat un alt Dumnezeu; căci, dacă n-ar mai fi fost nici unul, pe cine ar fi el gelos?”

Acest Dumnezeu este prea uman; în plus, el are o latură fizică. Moise l-a văzut și oamenii i-au auzit vocea de multe ori. Pentru gnostici, așa ceva este pur și simplu imposibil, afară de cazul în care Dumnezeu nu este ceea ce crede el însuși că este.

După gnostici, întreaga lume materială, creația Demiurgului, facea parte din tărâmul întunericului. Pe de altă parte, singurul mod în care sufletul omului putea să ajungă la adevărata Lumină era evitarea atingerii răului. Aceasta era posibilă numai grație cunoașterii interioare câștigate prin studiul și înțelegerea unor secrete atent păstrate, a „misterelor” transmise de îngeri celor câțiva aleși, posesorii cunoașterii sau ai Gnozei.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.