Jim, câinele-minune… putea gândi superior multor oameni! Era chiar în stare să înţeleagă mai multe limbi!
Poate că cel mai inteligent câine din lume a fost Jim din Sedalina, statul Missouri, SUA. Câinele a început să trezească interes în 1929 ca „minune a pistei de alergări”, ce-i drept, nu, de pildă, ca participant la alergări de câini, ci ca dătător de ponturi la derby. Posesorul său, cumsecadele hotelier San Van Arsdale, îi prezenta lui Jim o listă a cailor participanţi şi setterul londonez punea laba pe numele câştigătorului. Şi aceasta cu mare regularitate. Intrucât aşa ceva nu poate fi ţinut secret multă vreme, cercurile de specialitate s-au grăbit să-i smulgă „câinelui-escroc” masca de pe bot. Fără succes însă.
La numeroasele teste s-a stabilit că talentul de a pronostica al lui Jim nu era decât vârful aisbergului. După cum se părea, el era, în privinţa capacităţii de a gândi şi a instrucţiunii, egal dacă nu chiar superior unor oameni. Profesorii îi dădeau indicaţii complexe în mai multe limbi şi el li se conforma ad litteram.
Câinele a fost cercetat mai de aproape într-un cadru foarte oficial chiar de către corpul legiuitor al statului Missouri. Pentru ca proba să fie şi mai grea, indicaţiile comisiei examinatoare formate din jurişti şi politicieni i s-au dat lui Jim în codul Morse. Pe patrupedul supus sfidării chestiunea aceasta nu l-a împiedicat câtuşi de puţin să le înţeleagă şi să le întâmpine cu reacţia potrivită.
În 1936, cariera uimitorului câine a luat sfârşit. Ca un om ajuns la vârsta senectuţii, el începu să nu mai participe la tumultul din jurul lui. Numai alegerile prezidenţiale l-au mai smuls din letargie. Jim a indicat că următorul preşedinte al SUA va fi Roosevelt. Cu aceasta a infirmat toate rezultatele sondajelor care-l dădeau drept cîştigător sigur pe Landon. Când în 1937 Jim a închis pentru totdeauna ochii săi credincioşi, Roosvelt era deja preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
Poate că cel mai inteligent câine din lume a fost Jim din Sedalina, statul Missouri, SUA. Câinele a început să trezească interes în 1929 ca „minune a pistei de alergări”, ce-i drept, nu, de pildă, ca participant la alergări de câini, ci ca dătător de ponturi la derby. Posesorul său, cumsecadele hotelier San Van Arsdale, îi prezenta lui Jim o listă a cailor participanţi şi setterul londonez punea laba pe numele câştigătorului. Şi aceasta cu mare regularitate. Intrucât aşa ceva nu poate fi ţinut secret multă vreme, cercurile de specialitate s-au grăbit să-i smulgă „câinelui-escroc” masca de pe bot. Fără succes însă.
