Cum a ridicat celebrul poet Lord Byron un monument în onoarea câinelui său
După cum se ştie, Lord Byron (1788-1824), a fost un mare poet englez, fiind reprezentantul cel mai de seamă al romantismului mondial în literatură. El avea un câine, Boatswain, pe care îl iubea enorm şi care, din păcate, a murit în faţa lui de turbare.
Într-o scrisoare adresată unui prieten, din noiembrie 1808, Byron scrie: „Boatswain a murit; s-a stins de turbare în ziua de 10, după ce a suferit groaznic, dar până în ultima clipă a rămas blând şi nici n-a încercat măcar să facă vreun rău celor din jur… Acum am pierdut totul, în afară de bătrânul Murray“.
Şi fiindcă la Byron durerea se însoţeşte totdeauna, poate în chip de apărare, cu o poză de mizantropie, scrie câinelui un epitaf ce se încheie cu versurile: „Sub piatra asta, un prieten doarme-n pace, Am cunoscut doar un neclintit. Şi-acuma zace”. Ridică apoi un monument câinelui, pe locul unde se aflase pe vremuri altarul vechii biserici de lângă mănăstire. Inscripţia funerară, redactată cu ajutorul lui Hobhouse, suna astfel: „Lângă acest loc odihnesc rămăşiţele unuia care stăpânea frumuseţe fără deşertăciune, putere fără obrăznicie, curaj fără cruzime şi toate virtuţile omului, fără viciile lui. Aceste laude, care ar fi măguliri fără înţeles, dacă le-am înscrie peste resturile unui om, sunt un prinos îndreptăţit adus memoriei lui Boatswain – un câine născut la Terra Nuova, în mai 1803 şi mort la Newstead Abbey, în 18 noiembrie 1808“.
Câteva versuri amare consemnează poetic durerea şi mizantropia sihastrului de la Newstead: Când mândrul fiu de om reintră-n noapte,/ Prin naştere săltat şi nu prin fapte,/ Atunci un meşter jalea-n piatră sapă,/ Sculptate urne spun de cel din groapă,/ Şi nu ce-a fost rămâne mărturie: Se vede ce-ar fi trebuit să fie./ Dar câinele ce-ţi sare înainte/ Şi-ţi este paznic credincios, cuminte,/ El care te urmează-n orice loc/ Şi pentru tine se aruncă-n foc/ E dat uitării şi-i respins de cer/ Sărmanu-i duh de credincios străjer,/ În timp ce omul, prea trufaş gîndac,/ Şi-l ţine pentru el din veac în veac.
Ataşamentul faţă de animalul credincios n-a fost un sentiment trecător, de care poetul s-a eliberat printr-o inscripţie şi câteva versuri. În primul său testament, redactat în 1811, Byron cere să fie îngropat la Newstead, alături de Boatswain.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
După cum se ştie, Lord Byron (1788-1824), a fost un mare poet englez, fiind reprezentantul cel mai de seamă al romantismului mondial în literatură. El avea un câine, Boatswain, pe care îl iubea enorm şi care, din păcate, a murit în faţa lui de turbare.
