Homer a murit de supărare pentru că n-a putut dezlega o ghicitoare
Homer este considerat cel mai mare poet epic grec, care a trăit, probabil, între secolele al X-lea şi al VIII-lea î.Chr. Nu se ştie precis unde s-a născut, pentru că şapte cetăţi antice îşi dispută cinstea de a fi considerate ca patrie a vestitului rapsod. Portretele care îl reprezintă pe Homer sunt creaţii idealizate ale artiştilor elenistici, lipsite de arhetip istoric. Lui Homer i se atribuie paternitatea poemelor epice „Iliada” şi „Odiseea”, care au circulat la început pe cale orală în Atena, căpătând apoi faima în întreaga lume elenă, ele constituind un adevărat manual şcolar, un izvor istoric şi un model statornic de creaţie până în epoca bizantină.
Discuţiile despre paternitatea poemelor homerice au dat naştere aşa-numitei „probleme homerice”. Arheologia secolului al XIX-lea a dovedit că în spatele celor două poeme se ascunde totuşi un fapt real, şi anume existenta Troiei şi a războiului troian. Cele două creaţii homerice se caracterizează prin redarea veridică a marilor virtuti şi pasiuni omeneşti, a veşnicului avânt al omului în luptă cu forţele potrivnice şi ocupă un loc unic în scara valorilor literaturii universale.
Şi dacă şapte mari cetăţi greceşti şi-au disputat onoarea de a-l fi dat pe Homer, numai oraşului şi insularilor din Ios li se atribuie acuza şi locul morţii sale. Homer, bătrân şi orb, rătăcea din oraş în oraş, stând de vorbă cu oamenii şi recitându-şi versurile pe la petreceri şi reuniuni. Într-una din zile, după cum susţin istoricii, ultima, Homer a poposit pe insula Ios. În timp ce el recita pe plajă, câţiva tineri pescari au debarcat pe ţărm şi, apropiindu-se de concetăţenii lor strânşi în jurul nemuritorului cântăreţ, au adresat celor prezenţi următoarea întrebare-enigmă: „Noi am aruncat ceea am prins, şi ceea ce nu am prins am luat cu noi acasă”, cu răspunsul „Păduchii”. După cum a scris mai târziu istoricul grec Strabon, neputând dezlega enigma, Homer s-a întristat aşa de tare încât a murit.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Homer este considerat cel mai mare poet epic grec, care a trăit, probabil, între secolele al X-lea şi al VIII-lea î.Chr. Nu se ştie precis unde s-a născut, pentru că şapte cetăţi antice îşi dispută cinstea de a fi considerate ca patrie a vestitului rapsod. Portretele care îl reprezintă pe Homer sunt creaţii idealizate ale artiştilor elenistici, lipsite de arhetip istoric. Lui Homer i se atribuie paternitatea poemelor epice „Iliada” şi „Odiseea”, care au circulat la început pe cale orală în Atena, căpătând apoi faima în întreaga lume elenă, ele constituind un adevărat manual şcolar, un izvor istoric şi un model statornic de creaţie până în epoca bizantină.
