Un mare mister al omenirii: în timpurile străvechi, culoarea albastră nu exista în nicio limbă a lumii! De ce?
Până relativ recent în istoria omenirii, „albastrul” nu exista, nu în modul în care ne gândim la el. Şi asta pentru că vechile limbi antice nu au avut un cuvânt pentru „albastru”: nici în greacă, nici în chineză, japoneză sau ebraică. Și fără vreun cuvânt pentru această culoare, nu există dovezi că aceasta putea fi văzută!
Cum ne-am dat seama că albastrul lipseşte?
În „Odiseea”, autorul antic Homer descrie marea ca un „roşu întunecat”. De ce nu albastru sau verde? În 1858, un savant pe nume William Gladstone, care mai târziu a devenit prim-ministrul Marii Britanii, a observat că aceasta nu era singura descriere ciudată de culoare în „Odiseea”. De exemplu, el a găsit că fierul şi oaia sunt violete, iar mierea este verde! Gladstone a numărat de câte ori este relatată fiecare culoare în parte. Astfel, în timp ce negrul este menționat de aproape 200 de ori, iar albul de aproximativ 100 de ori, alte culori sunt rare. Roşul este menționat mai puțin de 15 de ori, iar galbenul și verdele de mai puțin de 10 ori.
Gladstone a început să caute la mai multe texte antice grecești și a observat același lucru – nu a existat niciodată ceva descris ca fiind „albastru”. Cuvântul chiar nu exista! Se pare grecii au trăit într-o lume tulbure și noroioasă, lipsită de culoare, în care predomina alb-negrul şi metalul, cu sclipiri ocazionale de roşu sau galben.
Gladstone a crezut că acest lucru se regăsea doar la greci, dar un filolog, pe nume Lazar Geiger, după o muncă titanică, a observat că acest lucru era adevărat şi în alte culturi. Geiger a studiat saga islandeză, Coranul, poveștile antice chinezești, precum și o versiune veche ebraică a Bibliei. Studiind imnurile hindus vedice, el a constatat că: „Nu există niciun fragment din care să reiese, de exemplu, că cerul ar fi albastru.” De multe ori, albastrul era confundat cu verdele.
Geiger a căutat să observe când a început să apară cuvântul „albastru” în limbile lumii, şi el a constatat următorul lucru. Fiecare limbă a avut mai întâi un cuvânt pentru „negru” și „alb”, adică pentru „întuneric” și „lumină”. Următorul cuvânt care a apărut pentru o culoare, în fiecare limbă studiată din lume, a fost roșul, culoarea sângelui și a vinului. După roșu, istoric, apare galbenul, iar mai târziu, verdele. Ultimul cuvânt apărut pentru o culoare este albastrul. Singura şi prima cultură antică care a creat un cuvânt pentru culoarea albastră a fost cultura egipteană.
E adevărat că şi albastrul nu apare prea mult în natură: nu prea există animale albastre, ochii albaștri sunt rari, iar florile albastre sunt în mare parte creații umane. Într-adevăr, cerul este albastru, şi acest lucru ar fi trebuit remarcat, dar, dacă în vechime cerul a avut o altă culoare?
Până relativ recent în istoria omenirii, „albastrul” nu exista, nu în modul în care ne gândim la el. Şi asta pentru că vechile limbi antice nu au avut un cuvânt pentru „albastru”: nici în greacă, nici în chineză, japoneză sau ebraică. Și fără vreun cuvânt pentru această culoare, nu există dovezi că aceasta putea fi văzută!
