O revistă rusească din 1960 prezintă o ipoteză-bombă: atlanţii au fost un popor cu pielea albastră, pentru că proveneau de pe Venus?

În 1960, o revistă rusească, bazându-se pe relatările istoricului egiptean Manethon, ale lui Herodot, pe inscripțiile Papirusului din Torino și de pe Piatra de la Palermo, venea cu o ipoteză foarte interesantă cu privire la Atlantida. „Au fost atlanții un popor cu pielea albastră?” Rușii puneau această întrebare amintind că Platon le atribuia o origine diferită de cea a oamenilor pământeni și un sânge diferit. „După unele tradiții, atlanții ar fi fost fondatorii civili­zației egiptene. Șefii cei mai vechi ai dinastiilor divine, cu douăsprezece mii de ani înaintea lui Hristos, erau atlanți puri”.

În numărul său din decembrie 1960, revista „Atlanții”, sub semnătura arheo­logului Henry Bac, prelua informația. Autorul considera că egiptenii reproduceau cu mare grijă obiectele pe fres­cele lor și le respectau culorile. Or, care e culoarea pe care o dau zeilor lor?

Dacă Osiris era verde (zeul vegetației renăscânde), Thot era pigmentat fie în verde, fie în albastru pal; Ammon și Shu erau zei albaștri. De ce această culoare fundamentală era apanajul zeilor egipteni? Un singur răspuns ni se pare posibil: acești zei ar fi descendenții unui popor cu pielea albastră, sau considerați ca atare.

Trebuie să stabilim faptul că există populații de „indieni albaștri” pe platourile înalte ale Anzilor, a căror pigmentație este cauzată de lipsa de oxigen din sânge. Şi mai există şi alte exemple de populaţii asemănătoare.

Când examinăm toate aceste fapte în raport cu geografia, ne dăm seama că în cele mai multe cazuri existența unor triburi cu pielea albastră, naturală sau vopsită artificial, este legată de litoralul atlantic. Așadar, putem să ne imaginăm că atlanții, locuind un ținut cu munți înalți, formau o populație cu pielea albastră, ca urmare a condițiilor biologice, ale eredității și ale mediului, rasă aflată deja pe cale de dispariție, care și-a pierdut caracteristicile în momentul dispariției Atlantidei.

Henry Bac spune că expresia „sânge albastru” mai este încă folosită și în zilele noastre în America de Sud. În unele ținuturi de pe coasta Pacificului, se spune despre o persoană provenită din unirea unui indian cu un european că e de „sânge albastru”. În Europa, această expresie desemnează în mod explicit indivizi care se consideră că fac parte din înalta și vechea nobilime.

Dar, cine ar putea avea o pigmentaţie naturală albastră? Extratereştrii veniţi de pe planeta Venus, unde conținutul mare în gaz carbonic ar explica această culoare albastră. Să fie oare Venus, planeta „albastră” a strămoșilor, cu munții ei înalți de patru mii de metri, cu vegetația și temperatura în unele locuri suportabilă de om, patria originară a oame­nilor albaștri, a atlanților? Într-un articol publicat mai demult pe acest site – Zeii au venit pe Venus acum 18 milioane de ani şi…”Apocalipsa lui Ioan” ar fi de fapt relatarea distrugerii Atlantidei!? – chiar exploram această ipoteză. Profesorul Y.N. Ibn Aharon, specialist în istoria antichităţii, deduce din „Zohar”, „Cartea Enumerărilor” şi „Cartea Formărilor” (vechi opere în aramaică) că omul a apărut pe Pământ în urmă cu 31 milioane ani, iar „Zeii din cer” erau Fiinţe Interplanetare care s-au stabilit pe Venus în urmă cu 18 milioane ani, au aterizat pe Lună, apoi pe Pământ şi i-au instruit pe atlanţi.

 

 

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.