Precum se ştie deja, filozoful grec Platon a fost primul care a vorbit despre Atlantida, o insulă legendară care a existat milioane de ani, probabil în zona Oceanului Atlantic. Conform aceluiaşi Platon, Atlantida a fost locuită de oameni din toate cele patru rase omenești, albă, roșie, galbenă și neagră. Însă, în jurul anului 9.500 î.Hr. a avut loc un eveniment catastrofic pe Terra, care a dus la scufundarea acestei insule. Să fi fost vorba de o cometă uriaşă care s-a prăbuşit pe Terra şi a provocat această catastrofă? Este acelaşi lucru cu „potopul lui Noe” menţionat în Biblie?
Ulterior, în secolele XIX şi XX, conform altor „profeţi”, ca Madame Blavatsky sau Edgar Cayce, care pretind că şi-au luat informaţiile din lucrări secrete sau din „lumea eterică”, se spune că Atlantida ar fi fost locuită de o civilizaţie tehnologică avansată – atlanţii. Dar, ce s-au întâmplat cu aceşti atlanţi după catastrofa de acum peste 12.000 de ani? Au fost exterminaţi cu toţii?
Cercetătorul Andrew Collins, în lucrarea „From the Ashes of Angels” („Din cenuşa îngerilor”), a propus teza că atlanţii s-ar fi refugiat undeva în Munţii Kurdistanului, în locuri precum fabulosul oraş subteran de la Catal Huyuk, pentru a se ivi câteva milenii mai târziu şi a oferi o parte din cunoaştere populaţiei din Egipt şi Sumer. Ea ar fi răspunzătoare pentru brusca înflorire a civilizaţiei în aceste două centre, cam în acelaşi timp. Şi mai mult decât atât, în aceeaşi carte se sugerează că marele piramide egiptene ar fi fost construite de aceiaşi atlanţi. Oare ăsta să fie adevărul?