Un nou secret dezvăluit: scufundarea Atlantidei şi „potopul lui Noe” din Biblie, de acum 11.500 de ani, ar fi putut fi provocate de explozia supernovei Vela!

5.448 vizualizari

supernova Pamant 2Multe legende vorbesc despre faimosul continent al Atlantidei şi despre cum a dispărut el în ape; de asemenea, Biblia, dar şi alte mitologii ale lumii vorbesc despre un potop uriaş care a scufundat lumea întreagă. Şi se pare că acest eveniment (potopul) chiar a avut loc în istoria omenirii, undeva în urmă cu 11.000-12.000 de ani, în jurul anului 9.500 î.Hr.

Mulţi au propus ca şi cauză apropierea planetei Nibiru, o cometă care s-a prăbuşit pe Terra sau erupţii vulcanice masive. Însă puţine teorii vorbesc drept cauză pentru dezastrul de pe Terra – explozia unei supernove. Au făcut-o însă doi cercetători, D.S. Allan şi J.B. Delair într-o carte pe care ei au publicat-o în 1995 şi care se intitulează „Când Pământul aproape a murit”. Cauza dezastrului din anul 9500 î.Hr. este impactul cu un corp ceresc extrasolar care a fost ejectat de explozia supernovei Vela.

Conform Wikipediei, supernova Vela a explodat acum 11.000-12.300 de ani, ea fiind situată la 800 de ani-lumină faţă de Pământ. Precum se ştie, există centura Kuiper care înconjoară sistemul nostru solar, dincolo de orbita lui Pluto. Cele mai multe dintre cele peste 1.000 de corpuri cereşti care creează centura Kuiper au peste 150 de kilometri diametru. Iar cercetătorii au făcut o descoperire extrem de importantă în legătură cu centura Kuiper:

„Spectrometrul de raze gamma de pe Observatorul spaţial HEO 3 a detectat o concentrație ridicată de nori de aluminiu-26 (AL) în spațiul cosmic care înconjoară sistemul solar. AL este un izotop radioactiv, care se dezintegrează într-o perioadă de aproximativ un milion de ani, și care, conform studiilor teoretice, se produc cu ușurință în exploziile supernovelor. S-a ajuns până la urmă la concluzia că norul ar putea avea doar 10.000 de ani vechime”.

Ce s-ar fi putut întâmpla? Supernova Vela a explodat acum 11.000 – 14.000 de ani şi, cu ocazia aceasta, un corp ceresc masiv a fost ejectat, odată cu materia stelară. Să denumim acest „intrus spaţial” Phaeton, conform mitologiei greceşti. Aflat în contact cu toate câmpurile gravitaţionale şi electromagnetice combinate ale sistemului nostru solar, a avut loc o a doua explozie a lui Phaeton, lucru care a produs Aluminiu-26 care există la marginea sistemului nostru solar.

Odată ce Phaeton s-a apropiat de Pământ, acesta a atras gravitaţional apele oceanelor, la fel ca şi Luna, însă cu un impact mult mai puternic, din moment ce Phaeton era mult mai mare decât Luna noastră. Ce-a urmat e desprins dintr-un film de groază: după ce a atins punctul cel mai apropiat faţă de Pământ, Phaeton a revărsat toată apa din atracţia gravitaţională asupra Terrei, producând un tsunami la nivel mondial. Continente s-au scufundat, axa Pământului s-a schimbat şi multe specii au dispărut. Am avut noroc că unii oameni au reuşit să supravieţuiască, astfel încât să putem reface civilizaţia umană de azi.

Dar poate că civilizaţia de pe Atlantida de acum 12.000 de ani era destul de avansată încât să cunoască dinainte dezastrul ce va urma să vină pe Terra şi astfel că cel puţin o parte din ea a reuşit să se salveze. Cum şi unde… asta rămâne o enigmă.