Insula Brasil s-a ivit dintr-o legendă irlandeză. Coastele vestice ale Irlandei, unde se petreceau frecvent miraje, au fost marcate deseori de apariţia unor asemenea insule magice. Până la Plutarh care menţionează în apropierea Irlandei existenţa insulelor cu climă paradisiacă. Istoricul grec, care a scris în anul 120 d.Hr., consemnează că, la cinci zile de drum în vestul Marii Britanii, se află insula Ogigia din Odiseea, unde Ulise a întâlnit-o pe Calipso şi a trăit şapte ani. S-a crezut mult timp că era vorba doar de o presupunere gratuită a lui Plutarh. Dar se pare că scriitorul a fost doar ecoul unei credinţe larg răspândite şi care a supravieţuit chiar în Evul Mediu.
Găsim în secolul al XII-lea, la Honorius Augusto-dunensis, menţiunea unei insule vrăjite situate în mijlocul oceanului: „Există în ocean, o insulă denumită «Insula pierdută». Este mult mai frumoasă şi mai fertilă decât toate teritoriile cunoscute, dar este ascunsă vederii oamenilor. Uneori, este descoperită din întâmplare, dar, mai ales atunci când este căutată, ea devine de negăsit. De unde şi denumirea de «Insula pierdută». Se spune în general că pe această insulă a debarcat Brandan.”
Brandan este un erou legendar irlandez, un Ulise al lui Homer. Personajul este istoric; a trăit în secolul al VI-lea şi a fost abate la abaţia din Cluain Fearta. După moartea lui, tradiţia populară l-a transformat într-un călător cutezător şi aventurier. Numele lui a fost dat uneia dintre insulele imaginare din ocean. Insula Brandan se află într-adevăr menţionată pe multe hărţi marinăreşti din Evul Mediu, dar poziţia ei variază. La fel se întâmplă cu Insula BraziL.
Denumirea originală a acesteia din urmă era Breasail, „Insula Beatitudinii”. Ea a jucat în literatura fantastică şi poetică a Irlandei rolul celticului Venusberg, locuit exclusiv de femei tinere şi frumoase, senzuale. Se povesteşte că doar câţiva privilegiaţi reuşiseră să debarce pe insulă şi au crezut că ajunseseră în rai, iar plăcerile carnale le luaseră minţile făcându-i să uite de familii şi patrie.
Denumirea de Brasil a fost asimilată ulterior, dar eronat, cu cuvântul latin „brasil” care însemna la început culoarea roşiatică a cărbunelui aprins, apoi orice culoare roşie intensă. Din 1480 până în 1497, şapte expediţii au plecat din Bristol să descopere Insula Brazil. Ultima expediţie, comandată de un italian pe nume Caboto, care trecuse sub steagul Angliei, a descoperit Labradorul, care fusese deja descoperit în anul 1000 de normanzi şi în 1473 de danezi şi portughezi. Lucru uimitor, Insula Brazil sau cel puţin un „Brazil Rock”, figura pe multe hărţi marine până în 1873 şi în locuri unde nu puteau exista insule.
Când a fost descoperită America, s-a considerat că fusese găsită Insula Brazil în locul Americii de Nord şi de Sud, unde creştea din abundenţă lemnul roşu, numit şi „lemn de Bresil” care era la mare căutare. În cele din urmă, numele insulei-fantomă a devenit cel al marii ţări sud-americane. Confuzia din Evul Mediu referitoare la această insulă de negăsit care continua să fie căutată apare pe harta numită „harta lui Pizigano” în 1367 unde figurează nu mai puţin de trei insule „Brasil”: în vestul, sud-vestul Irlandei şi în vestul Portugaliei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
