Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Insula Poveglia de lângă Veneţia este cel mai bântuit loc de pe Pământ?

981

blankDespre Poveglia – o mică insulă situată în nordului Italiei, între Veneția și Lido, în Laguna Venețiană – se spune că este cea mai bântuită insulă de pe pământ sau chiar cel mai bântuit loc din această lume. Un canal mic împarte insula în două părți separate, oferindu-i o formă unică de frumusețe.

De-a lungul anilor, această insulă a fost martora unui număr mare de tragedii, din cauza cărora și-a câștigat un renume prost. Astăzi, insula Poveglia rămâne unul dintre cele mai bântuite locuri din lume, fiind complet pustie, plină de clădiri abandonate și buruieni.

Actualmente, este interzis vizitarea Povegliei, iar cei care totuşi au reuşit să ajungă acolo, o consideră o destinație rece, înfiorătoare, neavând nicio dorință de a se mai reveni vreodată.

Întorcându-ne cu sute şi mii de ani în urmă, în timpul Imperiului Roman, insula Poveglia a fost inițial folosită pentru adăpostirea victimelor ciumei și a leprei, iar numele său apare pentru prima dată în anul 421, când oamenii din Padova și Este au fugit acolo pentru a scăpa de invaziile barbare. În secolul al IX-lea, populația insulei a început să crească, iar în secolele următoare, importanța sa a crescut constant. În 1379, Veneția a fost atacată de flota genoveză, făcându-i pe locuitorii din Poveglia să se mute în Giudecca.

Insula a rămas pustie în următoarele 2 secole, până în 1527, când dogele a oferit insula călugărilor camaldolezi, însă aceştia au refuzat oferta. La mijlocul secolului al XVII-lea, guvernul venețian a construit cinci forturi octogonale pentru a proteja și controla intrările în lagună, iar octogonul Poveglia este unul dintre cele patru care încă supraviețuiește.

Începând cu 1776, insula a intrat sub jurisdicția Oficiului de Sănătate Publică și a devenit un punct de control (stație de carantină) pentru toate bunurile și persoanele care veneau și plecau din Veneția cu vaporul, pentru a proteja restul țării de ciumă și alte boli infecțioase.

A venit apoi momentul în care ciuma a revenit în Europa. În acea perioadă îngrozitoare, Veneția a avut cele mai stricte legi sanitare: guvernul a cerut tuturor comercianților să locuiască pe Poveglia timp de 40 de zile, înainte ca Veneția să le permită să intre în oraș. În 1793, au existat mai multe cazuri de ciumă pe două nave și, în consecință, insula a fost transformată într-o stație de izolare temporară pentru bolnavi.

În câțiva ani, cadavrele au început repede să aglomereze insula și mii dintre acestea de au fost aruncate în morminte mari, comune. În multe cazuri, cadavrele au fost arse. Unii oameni (cu cele mai mici semne de boală, deşi nu fuseseră deloc infectați cu ciumă), erau literalmente târâți în Poveglia și aruncați pe grămezile de cadavre putrezite.

Insula a devenit un spital permanent de izolare în 1805, când zona a fost cucerită de Napoleon Bonaparte, care a distrus și vechea biserică San Vitale din secolul al XII-lea, iar vechea clopotniță a fost transformată în far. Este cea mai vizibilă și una dintre cele mai vechi structuri de pe insulă, oferind un punct de reper acestui loc istoric.

În secolul al XX-lea, insula a fost din nou folosită ca stație de carantinare, dar în 1922 clădirile existente au fost transformate într-un azil pentru bolnavi psihici. Au existat zvonuri că pe insulă s-au efectuat experimente şi abuzuri pe scară largă asupra pacienţilor. Astfel, un medic a efectuat mai multe lobotomiii (întreruperea conexiunilor din creier) pentru a trata și a vindeca bolile mintale ale pacienţilor internaţi, împotriva voinței lor. Acelaşi medic a folosit proceduri dureroase împotriva pacienţilor (ciocane, dălţi, burghii), fără anestezii efectuate; țipetele celor torturați au putut fi auzite în toată insula.

Potrivit legendei urbane, medicul și-a pierdut mințile, s-a urcat în vârful clopotniței și s-a sinucis. Unii spun că medicul s-ar putea să fi fost împins spre moarte fie de un spirit al insulei, fie de unii dintre pacienții săi furioși.

Spitalul psihic a rămas deschis până în 1968. În anii 1960, insula a găzduit, de asemenea, persoanele în vârstă fără adăpost pentru câțiva ani. După aceea, insula a fost complet abandonată și a fost folosită doar în scopuri agricole, în special pentru recoltarea strugurilor.

Acest loc înfiorător găzduiește încă podgorii de struguri. Vița de vie trebuie să se descurce bine în solul cenușiu, deoarece se spune că mai mult de 50% din solul insulei este compus din cenușă umană!

La câțiva ani după ce spitalul de nebuni al insulei Poveglia a fost închis, o familie a decis să cumpere insula, intenționând să construiască o casă de vacanță privată acolo. Au sosit și s-au instalat în prima zi, încântați să înceapă noua lor aventură, dar chiar în prima noapte a avut parte de mai multe întâmplări groaznice, astfel încât în ​​câteva ore familia a fugit, nerevenind niciodată.

Mulți cred că sute de mii de suflete chinuite rămân încă prinse pe insula Poveglia – de la victimele epidemiilor de ciumă din trecut şi până la cei care au fost torturați în spitalul de nebuni.

De la închiderea spitalului, cei care au mai vizitat insula (legal sau ilegal) au raportat experiențe paranormale îngrozitoare în interiorul clădirilor și afară. Un lucru pe care vizitatorii îl raportează este senzația de a fi urmăriți. Unii au spus că au văzut umbre pe pereți, care se mişcau împreună cu ei. Alții au declarat că au simţit cum au fost împinși de forțe invizibile, către ziduri. La intrarea în clădirile de azil abandonate, vizitatorii au avut un sentiment puternic de teamă să intre acolo, auzind un fel de voce care îi avertiza: “Pleacaţi imediat și nu vă mai întoarceţi!”.

Se spune că,  de-a lungul timpului, peste 100.000 de oameni au murit pa această insulă mică. În 2014, statul italian a scos în concesiune insula Poveglia pentru 99 de ani. Un om de afaceri italian, Luigi Brugnaro, a fost interesat, însă tranzacţia nu s-a mai încheiat, deoarece proiectul de afaceri nu îndeplinea toate condițiile.

Orgoni Crystal