În martie 1882, căpitanul David Amory Robson, căpitanul navei Jesmond, navigând de la Messina, în Sicilia, către New Orleans, a observat cu uimire că, la 200 mile SV de Madeira, apele arătau întunecate şi noroioase, iar suprafaţa mării era acoperită cu peşti morţi sau pe moarte, inclusiv unele specii necunoscute. Spre surprinderea sa, a văzut o insulă neindicată pe hartă, stâncoasă şi pustie, aburind sub soare de parcă abia ar fi apărut la suprafaţa mării.
Căpitanul Robson a tras la ţărm împreună cu câţiva membri ai echipajului său şi, printre stâncile de bazalt acoperite cu vegetaţie masivă au descoperit capete de săgeţi din piatră şi cuţite mici. Întorcându-se în ziua următoare, marinarii au descoperit o încăpere grosolană cu ziduri din piatră neşlefuită şi netencuită, reprezentând probabil un vechi mormânt, conţinând capete de lance, de topor şi o sabie, siluete de păsări sau animale făcute din piatră sau ceramică, două urne mari conţinând fragmente de oase şi o parte semnificativă a unui craniu uman.
Lângă mormânt se afla o statuie înaltă de 1,80 m dintr-un bloc de piatră solid, cântărind o tonă, şi care a fost urcată pe Jesmond. S-a spus că inscripţiile de pe ceramică erau asemănătoare scrierii egiptene sau ebraice. Statuia a fost adusă în Anglia, poate cu intenţia de a o dona lui British Museum, care n-a mai primit-o niciodată. I s-a pierdut complet urma – poate că acum statuia înfrumuseţează vreo grădină.
Lawrence D. Hill, care relatează această povestire în Lands of the Morning (Tărâmuri ale dimineţii) a respins toate sugerările că ar fi fost vorba de un fals. Din nefericire, povestea n-a putut fi verificată, din moment ce, asemeni multor insule submarine, insula lui Robson s-a scufundat în curând înapoi sub apă.
A descoperit căpitanul Robson urmele vechii civilizaţii a Atlantidei?