Ciclopii, legenda unor fiinţe fabuloase

2
8.196 vizualizari

ciclopCiclopii sunt fiinţe fabuloase, reprezentate ca nişte uriaşi cu un singur ochi în frunte. Ciclopii erau de mai multe categorii: erau ciclopi uranieni (Arges, Brontes şi Steropes) – născuţi din Uranus şi Gaea, – ciclopi păstori (Polyphemus) care populau coastele Siciliei şi, în sfârşit, ciclopi făurari, ajutoarele lui Hephaestus. Aceştia din urmă lucrau în muntele Aetna, alături de zeul făurar, arme pentru oameni şi pentru zei. Au fost ucişi de Apollo drept răzbunare pentru faptul că au lucrat trăsnetul cu care Zeus l-a ucis pe Asclepius.

Unii cred că ciclopii au fost fiinţe care au existat cu adevărat, prezenţa unui singur ochi fiind rezultatul unor mutaţii genetice provocate de radiaţiile la acre au fost expuşi în vremurile străvechi oamenii.

În Odiseea lui Homer sunt povestite faptele de vitejie ale lui Ulise şi ale tovarăşilor lui, printre care o întâmplare cu aceşti ciclopi. Întorcându-se din războiul Troiei, în călătoria spre casă a avut parte de multe experienţe dificile. În timpul navigării pe mare, o furtună foarte puternică a împins corăbiile pe mal, unde au fost nevoiţi să se refugieze. Locuitorii acestei insule erau ciclopii, uriaşii cu un singur ochi, mâncători de oameni. Unul dintre ciclopi, numit Polifem (în traducere – “Multă faimă”), i-a prins pe călători şi i-a închis într-o peşteră la uşa căreia a pus un bolovan foarte mare. În fiecare dimineaţă mânca câte doi dintre ei. În situaţia aceasta dificilă, Ulise a adunat pe toţi tovarăşii să alcătuiască un plan în vederea eliberării lor. Au adunat toată rezerva de băutură şi, când seara a venit, planul era gata.

Cu băutura în mână, Ulise s-a dus la gura peşterii, unde stătea de obicei ciclopul, şi i-a dat să bea din licoarea ameţitoare. Acestuia i-a plăcut mult şi l-a întrebat care îi este numele:
– Numele meu este “Udeis”, adică “Nimeni”, a răspuns Ulise.

În timp ce fiara ameţise de aburii alcoolului, tovarăşii lui Ulise au pregătit un lemn ascuţit pe care l-au înfipt cu toată puterea în ochiul adormit. La ţipetele de durere ale ciclopului, au venit tovarăşii lui din alte peşteri şi l-au întrebat:
– Cine ţi-a făcut asta?
– Nimeni, Nimeni!

Ciclopii au dat din cap miraţi şi au plecat, convinşi că tovarăşul lor a înnebunit. În timpul acesta, Ulise şi tovarăşii lui au fugit, scăpând astfel de moarte.