Multe fiinţe invizibile pot exista în jurul nostru! Ele se situează în gama de frecvenţe pe care ochii noştri / urechile noastre nu le pot percepe

Mulţi oameni nu cred în fantome, în îngeri, în zâne şi în alte fiinţe misterioase. De ce? Pentru că nu le putem vedea sau auzi. Avem încredere doar în simţurile noastre. Dar, dacă noi nu le putem vedea sau auzi, asta înseamnă că ele nu există cu adevărat?

În secolul al XVII-lea, de exemplu, dacă i-ai fi spus unui om de ştiinţă că există particule minuscule de materie – atomii, care la rândul lor, sunt alcătuiţi din particule şi mai mici – electronii, atunci aţi fi fost considerat drept „nebuni, fantezişti”. Acum, că putem vedea aceste particule la microscopul electronic, e o mare realizare.

Revenind însă, la discuţia iniţială – de ce oamenii din vechime credeau atât de mult în aceste fiinţe „supranaturale”? Nu cred o iotă din explicaţiile istoricilor / sociologilor, care vorbesc de „nevoia oamenilor primitivi în a crede în ceva”. Nu… sunt sigur că oamenii din vechime chiar percepeau „fiinţele supranaturale”, deoarece auzeau şi vedeau pe frecvenţe mai largi, decât o facem noi azi.

Să mă explic puţin: ochiul uman nu poate percepe acum decât între 440 – 770 THz. Tot ceea ce se situează în afara acestui interval este invizibil. La fel, urechea umană poate percepe sunete cuprinse între 20 Hz şi 20 KHz. Dar aceste intervale reprezintă doar o fracţiune mică din totalul intervalului de frecvenţe al sunetului şi al luminii. Aceasta înseamnă că există multe lucruri sau fiinţe din jurul nostru pe care nu le putem vedea sau auzi…