Ţi se frânge inima! Poveşti incredibile, dar adevărate, care arată devoţiunea câinilor faţă de oameni…

Se spune că nu există animal mai credincios de om decât câinele. Şi, într-adevăr, acesta e adevărul. Iată câteva întâmplări care ilustrează acest lucru.

1) În timpul revoluției franceze, cetățenii căzuți în luptă erau strânși și înmormântați într-o groapă comună. În clipa în care morții adunați erau încărcați într-o cotigă, un câine pudel alb sări în căruță peste un cadavru, începând să schelălăie și împotrivindu-se cu îndârjire să fie dat jos. Când morții au fost aruncați în groapa comună, câinele a sărit și el peste trupul stăpânului său, de unde a fost înlăturat cu multă greutate. Acesta a fost câinele „Medar”, care luni de-a rândul n-a părăsit groapa în care fusese aruncat fostul său stăpân.

Zilnic, câinele scurma pământul și dacă găsea vreun petic de stofă, începea să latre semnificativ, dând din coadă. Apoi întristat își începea iar goana în jurul mormântului. Poeții şi pictorii francezi l-au imortalizat.

2) În Olanda, câinele cu numele de „Help” făcea curse cu trenul din stație în stație, purtând în gură un mâner de care era atârnată o casetă, în care se colectau bani pentru ceferiștii accidentați. În gările în care trenul stătea mai mult, Help se așeza pe peron așteptând bunăvoința donatorilor. Când obosea, se întindea pe jos, ţinând însă cu grijă caseta între labele dinainte.

3) Într-un oraș din Alaska, s-a declarat o puternică epidemie de difterie. Din pricina viscolului, ajutorul nu putea fi trimis decât cu săniuțe trase de câini. Pe drum, ghidul a orbit, datorită acelor de zăpadă, așa că toată conducerea expediției de salvare a rămas pe seama câinelui „Balto”. Prin sforțări supranaturale, Balto a izbutit să ducă medicamentele salvatoare până în orașul greu încercat, salvând populația de la pieire. Drept recunoștință, oamenii i-au ridicat o statuie.