Credeţi că florile sunt lipsite de inteligenţă? Vă înşelaţi…Ia citiţi ce poate să facă o orhidee genială!

Orhideea cu frunze late, care creşte în locuri umede în aprilie şi în mai, are o floare ce seamănă uimitor cu un bot fantastic de dragon chinezesc care parcă ar behăi. În adâncul acestui bot se pot vedea două stigmate sudate, deasupra cărora se înalţă un al treilea care poartă la capăt un fel de cupă plină cu un lichid vâscos. În această stranie piscină se bălăcesc două ovule, fiecare fiind înzestrat cu câte o grămăjoară de boabe de polen.

Orice insectă care se aşează pe partea inferioară, pe buza de jos, ca să zicem aşa, care aduce cu o canapea în miniatură, este invitată de mireasma irezistibilă a nectarului să pătrundă până în fundul acestei urne. Acolo orhideea îşi demonstrează magistral cunoştinţele în materie arhitecturală: ea strânge la maximum canalul şi aşa îngust care duce la nectar, şi îl strânge atât de bine şi precis încât capul insectei varsă fără greş cupa. Ca sub efectul unui impuls electric, ea se desface atunci brusc, punând în evidenţă cele două stamine care se găsesc astfel în contact imediat cu capul vizitatorului, şi se lipesc de acesta datorită lichidului vâscos cu care acesta s-a murdărit în prima fază a accidentului.

Insecta insistă şi ajunge să bea o parte din nectar şi până la urmă se retrage de-a-ndăratelea, mult mai greu decât a intrat, gătită şi împopoţonată cu darurile căpătate fără voia ei. Va merge, bineînţeles, să viziteze şi florile vecine, tot de orhidee, pe care le va devaliza în acelaşi mod, cu capul înainte, ceea ce e lesne de înţeles că va face ca polenul primei plante să o fecundeze pe cea de-a doua. Numai că lucrurile nu stau tocmai aşa, fiindcă polen cu polen, adică sămânţă bărbătească cu sămânţă bărbătească, nu pot să zămislească nimic.

Aici izbucneşte ceea ce putem numi pe drept cuvânt geniu, clarviziune şi experienţă, toate prezente la o simplă floare. Ea a calculat cu minuţie timpul necesar insectei pentru a pompa nectarul şi pentru a ajunge la floarea următoare, constatând că în medie îi trebuiau treizeci de secunde. Ştim că grămăjoarele de polen stau pe cele două scurte tije înfipte în materia vâscoasă. În punctele de inserţie, sub fiecare tijă se află câte un mic disc membranos a cărui unică menire este ca, la capătul a treizeci de secunde, să contracte şi să replieze fiecare din cele două tije în aşa fel încât ele să se încline descriind un arc de nouăzeci de grade. Este rezultatul unui nou calcul, care de data asta nu mai ţine de timp, ci de spaţiu.

Cele două adevărate coarne încărcate de polen cu care este împodobit capul insectei se aşează deci în poziţie orizontală, pe direcţia înainte, cu atâta precizie încât la viitoarea vizitare a corolei ele vor fecunda cu riguroasă exactitate stigmatele ocrotite de cupă. Nu e chiar rău pentru o simplă plantă lipsită, pe cât se spune, de inteligenţă!

Şi încă asta nu e totul. Stigmatul lovit de grămăjoara de polen este uns cu o substanţă vâscoasă. Această substanţă lipicioasă are exact adezivitatea ideală pentru a face ca de pe capul insectei să nu se dezlipească toată masa de polen, ci numai o parte, astfel încât să-i permită micului oaspete ca, zburând din floare în floare, să ducă peste tot câteva grăuncioare din preţioasa materie fecundantă. Creierul care a conceput şi a pus la punct această fantastică maşinărie a avut grijă să mai ia câteva măsuri de precauţie. De exemplu, dacă pereţii cupei se sparg când ovulele vâscoase sunt scoase, floarea îşi ridică imediat buza inferioară, cu scopul indiscutabil de a păstra nepreţuita comoară pe care o constituie polenul lăsat de insectă.

Planta ştie că asemenea bun nu trebuie risipit prosteşte! Şi ar fi o eroare să ne imaginăm că numai orhideea s-a gândit la tertipuri pentru a-şi asigura polenizarea, fiindcă toate plantele vădesc, într-un fel sau altul, această inteligenţă difuză, manifestând-o de la rădăcinile care prospectează, evită, străbat şi aleg, până la florile care se pricep întotdeauna să dejoace şireteniile insectelor secretând mirosuri afrodiziace pentru acestea, care le păcălesc fără greş şi le atrag întotdeauna. Inteligenţa lor este formală, este evidentă şi uneori este la fel de pronunţată ca la animalele cărora noi le conferim un statut de netă superioritate faţă de plante sub raportul gradului de complexificare.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.