Cum devora mâncăruri şi butoaie de coniac ţarul Rusiei, Petru cel Mare, şi anturajul său
Dacă vreuna dintre gazdele zilelor noastre – prin cine ştie ce accident de natură temporală – ar fi ameninţată cu o vizită a lui Petru cel Mare al Rusiei (ţarul Rusiei, 1672-1725), cea mai bună soluţie ar fi să lase totul baltă şi să fugă, chiar şi dacă şi-ar putea permite butoaiele de coniac necesare şi tonele de păpică înfulecate de ţar şi de amicii săi. Obiceiul lui Petru de a-i obliga pe toţi, fără excepţie, să bea stacane uriaşe de coniac până cădeau sub masă inconştienţi sau mureau, s-ar putea să nu convină oamenilor cu o anumită constituţie.
La vizita sa în Anglia, în 1698, el şi anturajul său de 20 de oameni, au reuşit să facă dispărute la o singură masă cinci carcase de viţel, o oaie, trei sferturi de miel, o pulpă şi un file de vacă, opt puicuţe, opt iepuri, trei duzini de vin de Spania, o duzină de vin de Claret şi bere şi pâine pe măsură. Înaintea micului dejun au cerut şapte duzini de ouă cu salată, iar la micul dejun propriu-zis, o jumătate de oaie, douăzeci de kilograme de miel, douăzeci şi doi de pui şi trei litri de coniac. Poate nu e prea mult pentru 21 de persoane, dar totuşi e ceva.
Acasă, în Rusia, când cina în oraş, Petru lua uneori cu el peste o sută de prieteni. N-avea o poftă excepţională decât pentru băutură. Biografii săi amintesc de caviar, hering crud, supă de varză acră, supă de sfeclă, purceluş de lapte umplut cu hrişcă, pateuri cu peşte, castraveţi în saramură, scoici, sprot, picioare de raţă cu sos acrişor, plăcintă de morcovi, cireşe şi brânză nobilă – unul dintre gusturile deprinse în străinătate. Pe lista preferinţelor sale se află sosurile picante, pâinea neagră şi tare, mazărea, portocalele, merele, perele şi lichiorul de anason. De asemenea vodca, berea, cvasul, nenumărate soiuri de vin şi, din nou, coniacul. Multe dintre cruzimile atroce ale lui Petru s-au petrecut, ca să fim galanţi, atunci când nu era chiar în apele sale.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Dacă vreuna dintre gazdele zilelor noastre – prin cine ştie ce accident de natură temporală – ar fi ameninţată cu o vizită a lui Petru cel Mare al Rusiei (ţarul Rusiei, 1672-1725), cea mai bună soluţie ar fi să lase totul baltă şi să fugă, chiar şi dacă şi-ar putea permite butoaiele de coniac necesare şi tonele de păpică înfulecate de ţar şi de amicii săi. Obiceiul lui Petru de a-i obliga pe toţi, fără excepţie, să bea stacane uriaşe de coniac până cădeau sub masă inconştienţi sau mureau, s-ar putea să nu convină oamenilor cu o anumită constituţie.
