Împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare (1729-1796), a fost soţia ţarului Rusiei, Petru. Însă relaţia lor a fost una foarte rece. „Mi-aş fi iubit soţul, spunea Ecaterina, dacă el ar fi dorit sau ar fi fost capabil să se facă iubit“. Marele Duce Petru era nepoliticos, infantil şi aproape nerod. Se juca cu soldăţeii în patul lor marital şi executa şobolani, pentru că încălcau „regulamentul militar”.
Opt ani mai târziu, pasionala Ecaterina era încă „pură”. „Persoana lui nu mă interesa câtuşi de puţin, scria ea despre Petru în memorii, dar coroana Rusiei nu-mi era indiferentă”. A început să-şi găsească iubiţi în rândul soldaţilor. Atunci când Petru a devenit împărat, unul dintre aceşti iubiţi devotaţi a orchestrat detronarea lui. Ca împărăteasă, Ecaterina a fost numită „cea Mare”, „Mama Rusiei”.
Noaptea, în dormitor, devenea o amantă pretenţioasă. Iubiţii ei intrau în budoarul ei pe o uşă separată, după ce urcau scara din spate. Ecaterina îi alegea ca un bărbat, cerând cu lăcomie trupuri tinere şi proaspete. Dar niciun bărbat nu se putea „simţi în largul lui” lângă ea, se lăuda Ecaterina.
Cine ar fi refuzat-o pe atotputernica împărăteasă? Ei bine, nimeni. Cu toate acestea, îndatorirea nu era câtuşi de puţin copleşitoare. Chiar şi prietenii platonici, precum Diderot şi Voltaire, rivalizau pentru plăcerea supremă de a se afla în compania împărătesei. Iubiţii ei erau fericiţi când afecţiunea ei îi învăluia, „îşi pierdeau minţile” de dragoste şi fiecare se lăuda că este „favoritul”. Atunci când nu a putut intra în camera ei, un iubit a plâns afară, lângă uşă. Fiecare dintre ei era ca un fiu – progresul intelectual îi era hrănit, iar toanele îngăduite. Atunci când el dorea să plece, ea nu îl reţinea: îl cadorisea cu proprietăţi şi îl mângâia cu afecţiune pe fund când el pornea spre uşă.
Împărăteasa nu numai că îşi alegea amanţii cu pricepere, dar se şi asigura să nu aibă surprize neplăcute în pat. Toţi candidaţii erau, mai întâi, consultaţi de medicul Maiestăţii Sale. Apoi, o “eprouveuse” (“femeie care încearcă”), o contesă îndrăzneaţă, îi supunea pe aceşti tineri la „testul intim” – un fel de audiţie. După un raport detaliat, Ecaterina cântărea punctele tari şi punctele slabe şi lua hotărârea finală. Nimic mai puţin de plăcere maximă nu merita timpul ei. Era o împărăteasă foarte, foarte ocupată. Iubiţii se luptau uneori să ţină pasul. Unul şi-a distrus sănătatea cu afrodisiace, pe care le-a luat ca să evite ruşinea, atunci când nu se simţea bine. Chiar dacă „Mama” era răbdătoare şi bună, dacă „incidentul se repeta, amorezul era concediat”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Împărăteasa Rusiei, Ecaterina cea Mare (1729-1796), a fost soţia ţarului Rusiei, Petru. Însă relaţia lor a fost una foarte rece. „Mi-aş fi iubit soţul, spunea Ecaterina, dacă el ar fi dorit sau ar fi fost capabil să se facă iubit“. Marele Duce Petru era nepoliticos, infantil şi aproape nerod. Se juca cu soldăţeii în patul lor marital şi executa şobolani, pentru că încălcau „regulamentul militar”.
