Ţara Românească era să devină colonie franceză! Un ambasador francez la Marea Poartă dorea să ne anexeze! Dacă se întâmpla asta, astăzi am fi fost francezi…

În volumul II, partea I, din Documente privitoare la Istoria Românilor, culese de Eudoxiu de Hurmuzaki, la pagina 577, citim, sub numărul 564, un raport adresat de Internunţiul imperial din Constantinopole, Albert de Wyss, împăratului Maximilian II. Raportul este datat din 11 august 1567 şi e scris în limba latină. Iată traducerea sa:

Am auzit din izvor temeinic că ambasadorul Franţei urzeşte la această (Sublimă) Poartă lucruri noi şi până azi neauzite. Anul trecut (1566) ceruse în căsătorie pe o româncă, sora lui Petru-vodă, domnul Ţării Româneşti. Acum însă ţinteşte chiar la stăpânirea Ţării Româneşti şi voieşte ca, după ce va fi gonit de pe tron pe Petru-Vodă, să devină el principe printr-ajutorul Sultanului. Făgăduieşte Padişahului şi Marelui-Vizir munţi de aur; oferă ienicerilor un dar anual cu mult mai mare decât acela ce obişnuieşte a le da Petru-Vodă.

Pe lângă acestea, afirmă că el poate să facă din Ţara Românească o colonie franceză şi-ntr-însa să aducă vreo câteva mii de oameni dintr-acei schismatici care, azi, sunt numiţi hughenoţi şi care, pentru că în religia lor se apropie foarte mult de credinţa şi legea mahomedană, vor deveni prea credincioşii supuşi ai Sultanului şi gata a-l ajuta în toate luptele lui cu Maiestatea Voastră imperială, dacă necesitatea va cere. Ambasadorul acesta năzuieşte a convinge pe Marele Vizir că numiţii hughenoţi se aseamănă în mare parte cu turcii, pentru că în templele lor nu au nici statuie, nici icoane, ci se închină numai la unul Dumnezeu.

Şi a mai spus Marelui Vizir că toată Belgia a îmbrăţişat această religie, că regele Franţei va face ca Belgia să nu mai fie cu de-a sila readusă de regele Spaniei la vechia-i credinţă şi la vechia-i supunere sub coroana spaniolă.

Ambasadorul a mai comunicat Vizirului că este acum vorba de o căsătorie a reginei Angliei cu arhiducele Carol, lucru care nu va fi spre binele nici al francezilor, nici al turcilor, deoarece Anglia este vecină cu Franţa şi e puternică, şi e bogată şi multe nave de război ar putea trimite regele Spaniei în contra turcilor, dar (a mai adăugat) că regele Franţei nimic nu va lăsa neîncercat, pentru ca să-mpiedice această căsătorie şi va trimite pe mare o flotă care să oprească pe serenisimul arhiduce de a trece din Belgia în Anglia.

Aici, trebuie să fac câteva precizări:

1) Ambasadorul Franţei la Marea Poartă, care dorea să conducă Ţara Românească şi s-o transforme în colonie franceză, era Grantrye de Grandchamp, care era nepotul secretarului de stat l’Aubespine.

2) Domnitor în acea perioadă era Petru cel Tânăr, care a reuşit să fie voievod al Ţării Româneşti timp de 9 ani, între 1559 şi 1568. Nu ştiu exact cine era sora voievodului Petru cu care ambasadorul Grandchamp dorea să se căsătorească, dar, conform datelor mele genealogice, poate fi vorba de Stanca, Alexandra sau Dobra. Interesant e faptul că sultanul din acea perioadă, Murat al III-lea, era căsătorit din 1562 cu o altă soră a domnitorului Petru, Anca. Aşadar, ambasadorul Franţei dorea să devină cumnat cu sultanul.

Dacă planul ar fi reuşit, atunci poate că Ţara Românească ar fi devenit o colonie franceză… Cine ştie care era destinul României azi!