O ipoteză fascinantă: cum au ajuns domnitori Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan sau Duca Vodă
Precum se ştie, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti ajungeau pe tronurile ţărilor româneşti printr-un sistem electivo-ereditar, ceea ce înseamnă că orice pământean care avea „sânge domnesc” sau care avea o soţie de „os domnesc” putea ajunge domnitor. Toată condiţia era să fie votat şi de către marii boieri în „sfatul ţării”. Era un sistem democratic destul de primitiv, dar cu mult mai democratic decât în Franţa, de exemplu, unde regele trebuia să fie descendent pe linie masculină al unui alt rege.
Totuşi, au existat domnitori în care sistemul electivo-ereditar nu se prea justifică. Să ne oprim puţin în cazul Moldovei: e vorba de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan sau Gheorghe Duca Vodă. Niciunul dintre ei nu făceau parte din familii domnitoare. Astfel, Vasile Lupu (1593-1661) era de origine albaneză, tatăl său fiind Nicolae Coci, un arnăut din Arvanitehori, ajuns mare paharnic al Moldovei. Domnitorul Gheorghe Ştefan (1615-1668) era fiul marelui logofăt al Moldovei, Dumitraşcu Ştefan, cel mai bogat om din acele timpuri din Moldova), dar totuşi nu era de „os domnesc”. Gheorghe Duca Vodă (ce a fost şi domnitorul Moldovei şi al Ţării Româneşti) avea o origine greacă modestă. Şi totuşi…ei au ajuns pe tronul Moldovei. Iar între cei trei domnitori există o mare legătură, legătură ce poartă numele de Prăjescu.
Între 1525 şi 1527, mare vistiernic al Moldovei a fost Toader Starostescu; acesta l-a avut ca fiu pe Ion Prăjescu, care a fost vameş de Suceava. Marele istoric şi genealogist român Ştefan Gorovei presupune (pe bună dreptate, cred eu) că acest Ion Prăjescu s-a căsătorit cu o fiică de-al domnitorului Petru Rareş, Ana (care era astfel, nepoata lui Ştefan cel Mare). Cei doi au avut printre copii pe:
1) Irina Prăjescu, căsătorită cu Costea Bucioc (mare vornic al Moldovei), care la rândul lor au avut o fiică pe nume Tudosca Bucioc (deci stră-strănepoata lui Ştefan cel Mare) ce se va căsători cu Vasile Lupu.
2) Agafia Prăjescu, căsătorită cu Toader Boul (vistiernic al Moldovei), care la rândul lor au avut o fiică pe nume Safta Boul (deci o altă stră-strănepoată a lui Ştefan cel Mare) ce se va căsători cu domnitorul Gheorghe Ştefan.
3) Nastasia Prăjescu, căsătorită cu Cîrstea Buhuş (pârcălab al Moldovei), care la rândul lor au avut o nepoată pe nume Nastasia Buhuş (deci o stră-stră-strănepoată a lui Ştefan cel Mare) ce se va căsători cu domnitorul Gheorghe Duca Vodă.
Aşadar, astfel s-ar justifica pretenţiile domneşti ale lui Vasile Lupu Vodă, a lui Gheorghe Ştefan Ceaurul Vodă şi a lui Gheorghe Duca Vodă, prin soţiile lor, toate descendente ale lui Ştefan cel Mare. Că să vedeţi că nimic în istorie nu e chiar întâmplător…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Precum se ştie, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti ajungeau pe tronurile ţărilor româneşti printr-un sistem electivo-ereditar, ceea ce înseamnă că orice pământean care avea „sânge domnesc” sau care avea o soţie de „os domnesc” putea ajunge domnitor. Toată condiţia era să fie votat şi de către marii boieri în „sfatul ţării”. Era un sistem democratic destul de primitiv, dar cu mult mai democratic decât în Franţa, de exemplu, unde regele trebuia să fie descendent pe linie masculină al unui alt rege.
