Istoricul Petru Maior, acum 200 de ani: „Limba română e mama limbei latine!”
Petru Maior (1761-1821) a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. În 1812, el publică lucrarea „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, lucrare care are, la paginile 302-323, o „Dissertaţie pentru începutul limbii româneşti”. Chintesenţa acestei „Dissertaţii” o găsim la pag. 317, unde se spune: „De aciia măcar că ne-am deprins a zice că limba romînească e fiică limbei lătineşti, adecă ceii corecte, totuşi, de vom vrea a grăi oblu, limba românească e mamă limbei ceii lătineşti”. Din păcate, concluzia la care a ajuns Petru Maior, după o matură chibzuinţă, nu a găsit ecoul cuvenit la toţi filologii români.
Poetul roman Horaţiu (65 î.Hr. – 8 î.Hr.) în opera sa „Odele” scria: „Colhii şi Dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină”. Deci limba dacilor era de idiomă latină; foarte important de reţinut mai ales că, latinitatea limbii noastre este anterioară războaielor cu romanii, şi asta pentru că războaiele dacilor cu romanii au fost în jurul anului 100 d.Hr.
Istoricul roman Festus (secolul al IV-lea d.Hr.) în opera sa „Brevarium” spunea: „O limbă barbară latină se vorbea şi în provinciile Illyricului încă înainte de cucerirea romanilor. Sub numele de lllyria se înţelegeau în timpurile mai vechi toate ţinuturile spre apus de Tessalia şi Macedonia, până la mare şi până la Istria, iar în timpul Imperiului, făceau parte din lliric: Noricul, Panonia, Dalmaţia, Moesia şi cele două Dacii de peste Dunăre”. Aşadar, limba barbară latina străveche se vorbea pe un spaţiu vast, inclusiv Dacia.
Petru Maior (1761-1821) a fost un istoric, filolog și scriitor român transilvănean, protopop greco-catolic de Reghin, reprezentant de frunte al Școlii Ardelene. În 1812, el publică lucrarea „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, lucrare care are, la paginile 302-323, o „Dissertaţie pentru începutul limbii româneşti”. Chintesenţa acestei „Dissertaţii” o găsim la pag. 317, unde se spune: „De aciia măcar că ne-am deprins a zice că limba romînească e fiică limbei lătineşti, adecă ceii corecte, totuşi, de vom vrea a grăi oblu, limba românească e mamă limbei ceii lătineşti”. Din păcate, concluzia la care a ajuns Petru Maior, după o matură chibzuinţă, nu a găsit ecoul cuvenit la toţi filologii români.
