Tăblițele de la Tărtăria sunt trei obiecte mici și străvechi de lut, găsite în 1961 în localitatea Tărtăria din județul Alba de către cercetător clujean Nicolae Vlassa. Tăbliţele găsite s-au dovedit a fi cu 1.000 ani mai vechi decât cele sumeriene, adică ele aveau aproape 7.000 de ani.
În 1972, academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev spunea într-un interviu că „Tăbliţele de la Tartaria sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene (ele datează din prima jumătate a mileniului IV î.Hr.). Aceasta ar însemna, pur şi simplu, că scrierea, sub forma pictografică, a aparut în sud-estul Europei şi nu în Mesopotamia, cum se credea până acum”. Aşadar, e posibil să avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume.
În anii ’70, tânărul arheolog sovietic V.Titov, sumerolog expert al laboratorului Institutului de Arheologie
al Academiei de Ştiinţe a URSS, analizând materialul adunat, a ajuns la concluziile următoare:
* Tăbliţele de la Tărtăria sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg răspândit, de origine locală;
* Textul unei tăbliţe enumera şase totemuri antice, care coincid cu „manuscrisul” din oraşul sumerian Djemdat-Nasra;
* Semnele de pe această tăbliţă trebuiesc citite în cerc, în sensul contrar mişcărilor acelor de ceasornic;
* Numele zeului local Şaue este identic cu zeul sumerian Usmu. Aceasta tăbliţă a fost tradusă astfel: „În cea de a patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Şaue cel mai vârstnic după ritual (a fost ars). Acesta-i al zecelea…”
După 7.000 de ani, românii încă mai păstrează memoria zeului Şaue în toponime şi hidronime. Astfel, avem următoarele localităţi în Transilvania: Şeuşa, Şăulia de Mureş, Şăuliţa, Şăulia, Şieu, Şauaieu, Şăuşa, etc.
Pe de altă parte, cine au fost locuitorii stravechi ai Tărtăriei din Transilvania, care scriau în „sumeriană”, în mileniul V î.Hr., când despre Sumerul însuşi nu se pomeneşte încă? Să fie strămoşii sumerienilor?