Unii cercetători în istorie alternativă cred că Munții Tatra, situați de-a lungul graniței dintre Slovacia și Polonia, ar putea conține rămășițe ascunse ale anticului Imperiu al Tartariei. În timp ce istoricii consacrați neagă orice legătură, susținătorii acestei teorii susțin că regiunea deține indicii arhitecturale, lingvistice și energetice care indică o civilizație pierdută mult mai avansată decât am fost conduși să credem. Teoria pornește de la similaritatea lingvistică dintre „Tatra” și „Tartaria”. Deși oficial respinsă ca o coincidență, unii cred că „Tatra” este o formă localizată sau abreviată a termenului „Tartaria”, sugerând că regiunea ar fi putut face cândva parte din această vastă civilizație, acum dispărută. Această legătură devine și mai interesantă atunci când este combinată cu afirmațiile despre ruine megalitice, lucrări ciclopice în piatră și structuri nedocumentate găsite adânc în pădurile și versanții Munților Tatra și Carpați.
Un alt aspect cheie al teoriei se concentrează pe sistemele energetice antice. Inginerii din Tartaria utilizau cândva rețele energetice naturale, linii ley și electricitate atmosferică prin elemente arhitecturale precum cupole, turle și antene. Se crede că Munții Tatra se află de-a lungul unor astfel de căi energetice, iar unii cercetători susțin că anumite structuri din zonă au fost construite nu pentru estetică sau apărare, ci pentru a canaliza energia naturală, o tehnologie acum pierdută sau ascunsă.
Teoria inundațiilor de noroi joacă și ea un rol aici, catastrofa globală care a îngropat multe orașe din Tartaria sub straturi de noroi și sedimente. Aceasta ar putea însemna că așezări din Tartaria întregi se află încă sub suprafața modernă a regiunii Tatra, nedescoperite și atribuite greșit unor perioade ulterioare. În sprijinul acestei afirmații, teoreticienii indică existența unor clădiri parțial subterane sau a unor fundații mult sub nivelul actual al străzilor din orașele și satele din jur.
În plus, legendele slovace și poloneze vorbesc despre giganți, regate subterane și ființe divine care coboară din cer. Aceste povești, în loc să fie respinse ca simple mituri, sunt văzute ca amintiri codificate ale culturii și tehnologiei din Tartaria, povești transmise oral după o ștergere intenționată a înregistrărilor scrise și a artefactelor fizice. Nu în ultimul rând, Munții Tatra sunt văzuți nu doar ca o minune naturală, ci ca un posibil ultim refugiu sau centru spiritual al unei civilizații cândva globale.











