O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Berkelev din California a făcut senzaţie în 1974 când au anunţat că a descoperit cel mai vechi cântec din lume. Profesorii Robert R. Brown, Richard L. Crocker şi Anne D. Kilmer au reuşit să descifreze şi chiar să interpreteze partitura unui cântec descoperit pe o tăbliţă de lut, datând din jurul anului 1800 î. Ch., găsită la Ugarit, pe coasta Mediteranei (acum în Siria).
Cercetătorii au declarat atunci: „Ştiam că existase muzică în Sumer, dar, până să descifrăm tăbliţa, nu ştiam dacă ei utilizau aceeaşi gama heptatonică-diatonică, ce este caracteristică actualei muzici precum şi celei greceşti din primul mileniu înainte de Christos. Până acum se considera că muzica de astăzi îşi are originea în Grecia, s-a stabilit acum că ea, ca de altfel mare parte din civilizaţia noastră, se trage tot din Mesopotamia”.
Acest lucru nu trebuie să surprindă, căci, – învăţatul grec Philo spusese că mesopotamienii erau recunoscuţi pentru faptul că „ei cautau armonia universală prin tonurile muzicale”.
Nu există niciun dubiu că muzica şi cântecele fac parte din acele „premiere” sumeriene. Într-adevar, profesorul Crocker a reuşit să interpreteze acel cântecel construind o liră dupa modelul uneia găsite printre ruinele oraşului Ur. Textele atestă faptul că, în cel de-al doilea mileniu înainte de Christos, exista deja „gama” şi o teorie muzicală coerentă, iar profesorul Kilmer însuşi scrisese într-una din cărţile sale anterioare, „Corzile instrumentelor muzicale: numele lor, numărul şi semnificaţia”, că multe din imnurile scrise pe tăbliţe de lut au nişte notiţe care par a fi indicaţii muzicale. „Sumerienii şi succesorii lor aveau o viaţă muzicală plină”, conchide profesorul Kilmer. Nu e deci de mirare că găsim o mare varietate de instrumente muzicale – precum şi cântăreţi sau dansatori – reprezentaţi pe sigiliile cilindrice şi pe tăbliţele de lut.