
Universul are șapte dimensiuni, iar un model fizic publicat în martie 2026 propune că dimensiunile suplimentare – cele patru pe care nu le putem vedea, simți sau măsura cu niciun instrument existent – sunt motivul pentru care găurile negre nu distrug informațiile atunci când mor. Descoperirile publicate în „General Relativity and Gravitation” în martie 2026 cuantifică o masă stabilă reziduală a unei găuri negre de aproximativ 9×10-⁴¹ kilograme – un obiect atât de mic încât face ca un singur proton să pară enorm – produsă în întregime de geometria dimensiunilor spațiale ascunse.
Majoritatea oamenilor știu că Universul are trei dimensiuni spațiale: lungime, lățime și adâncime. Relativitatea generală, teoria gravitației a lui Einstein, adaugă o a patra, timpul. Teoria corzilor au propus mai demult faptul că Universul are de fapt mai multe dimensiuni decât aceste patru – direcții spațiale suplimentare care nu sunt absente, ci compactate, adică încolăcite atât de strâns în jurul lor la scări mult sub cea atomică, încât nimic din ceea ce am construit vreodată nu le poate examina direct. Întrebarea câte dimensiuni suplimentare există, ce formă iau și ce efecte fizice produc a fost una dintre problemele centrale deschise din fizica teoretică timp de decenii. Acest model propune că răspunsul este șapte dimensiuni spațiale totale, cu trei dimensiuni suplimentare compacte aranjate într-o structură geometrică specifică numită varietate G2 și că această structură produce direct două dintre cele mai importante numere din întreaga fizică.
O varietate G2 nu este o formă pe care o poți desena. Este un obiect geometric șaptedimensional definit de un tip specific de simetrie internă, clasificat matematic în același mod în care este clasificat o sferă sau un tor, dar existent într-un număr de dimensiuni care nu are un analog vizual în experiența de zi cu zi. Proprietatea critică a unei varietăți G2 pentru acest model este că geometria sa nu este perfect netedă. Aceasta poartă ceva numit torsiune, o răsucire a țesăturii spațiale care depășește curbura obișnuită. În relativitatea generală standard, spațiul se curbează în jurul masei, dar nu se răsucește. Torsiunea adaugă un al doilea tip de deformare geometrică. La scări energetice normale, torsiunea produce efecte prea mici pentru a fi detectate. La densitățile extreme găsite în interiorul unei găuri negre în colaps în momentele sale finale, forța de răsucire generată de torsiune devine suficient de mare pentru a opri complet colapsul.
Structura șapte-dimensională utilizată de acest model este construită pe baza unui produs a două forme mai simple: o tri-sferă, care este suprafața tridimensională a unei sfere cvadridimensionale, combinată cu o cvadri-sferă, suprafața cvadridimensională a unei sfere cincidimensionale. Scrisă în termeni matematici, aceasta este S³ × S⁴. Modelul nu susține că acestea sunt literalmente formele dimensiunilor suplimentare ale Universului. Autorii sunt expliciți că aceasta este o geometrie demonstrativă, aleasă deoarece are exact proprietățile matematice necesare pentru a demonstra mecanismul. Ceea ce contează este că, în cadrul acestui cadru specific șapte-dimensional, torsiunea dobândește o configurație stabilă preferată, o valoare numită valoarea așteptată în vid a câmpului scalar de torsiune, scrisă τ₀. Geometria acestor șapte dimensiuni forțează τ₀ să se stabilizeze la un anumit nivel de energie, iar valoarea la care se stabilizează este de 246 GeV.
Din acea singură valoare geometrică de ieșire, 246 GeV, rezultă direct un al doilea număr. Masa rămasă a unei găuri negre evaporate se calculează prin ridicarea la pătrat a lui τ₀ și împărțirea la masa Planck, unitatea fundamentală de masă la care efectele gravitației cuantice devin dominante, aproximativ 1,22 × 10¹⁹ GeV. Calculul dă 9×10-⁴¹ kilograme. Un proton are o masă de 1,67 × 10-²⁷ kilograme, deci rămășița este de aproximativ o sută de trilioane de ori mai ușoară decât un proton. Este cel mai mic obiect stabil pe care modelul îl permite să existe, ținut în loc nu de vreo forță obișnuită, ci de geometria unor dimensiuni prea mici pentru a fi observate.
În 1974, Stephen Hawking a calculat că găurile negre radiază energie lent și constant, pierzând masă, particulă cu particulă, pe perioade de timp mult mai lungi decât vârsta actuală a Universului. Radiația nu poartă nicio informație despre ce a căzut în gaura neagră. O stea care s-a prăbușit pentru a forma gaura neagră cu miliarde de ani în urmă nu lasă nicio urmă în radiația emisă. Când gaura neagră se termină de evaporat, conform calculului inițial al lui Hawking, totul dispare. Aceasta este o contradicție directă a mecanicii cuantice, care impune ca informațiile să nu poată fi distruse, ci doar rearanjate. Contradicția este paradoxul informației găurii negre și a rezistat rezolvării timp de 50 de ani.
Modelul șapte-dimensional rezolvă problema prin împiedicarea dispariţiei. Pe măsură ce o gaură neagră se micșorează spre masa zero, câmpul de torsiune din dimensiunile suplimentare produce o forță de respingere din ce în ce mai puternică. La densități planckiene, respingerea echilibrează exact gravitația. Gaura neagră nu se mai poate micșora. Ea îngheață la 9×10-⁴¹ kilograme și rămâne acolo permanent. Fiecare bucată de materie care a căzut în gaura neagră pe întreaga sa durată de viață a excitat modele specifice în câmpul de torsiune din interiorul acelor șapte dimensiuni. Aceste modele sunt prinse în rămășiță, ca moduri cvasi-normale, stări de vibrație ale câmpului de torsiune care se comportă ca frecvențele de rezonanță ale unui clopot. Fiecare combinație de materie care cade excită un model unic. Setul specific de moduri excitate, frecvențele și amplitudinile lor, constituie o înregistrare completă a tot ceea ce a traversat vreodată orizontul evenimentelor.
Rămășița supraviețuiește pe termen nelimitat datorită unei proprietăți numite protecție topologică, înrădăcinată în structura varietății G2. Topologia în fizică se referă la proprietățile unei forme geometrice care nu pot fi modificate prin nicio transformare lină și continuă. În concluzie, informația nu este distrusă: ea este păstrată în dimensiuni pe care nu le puteți vedea.
Sursa: studiul ştiinţific „Geometric origin of a stable black hole remnant from torsion in G2-manifold geometry” / springer.com
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025











